Leviathan Falls și The Expanse se termină

Apărută luna trecută, în decembrie 2021, Leviathan Falls finalizează intrigile din Tiamat's Wrath și spune la revedere lui James Holden și echipajului Rocinante.

Cum urmăresc seria de cărți The Expanse aproape de la începuturi (2013), o pot bifa în sfârșit pe listă. A fost însă o serie care să merite sau una pe care am terminat-o doar de dragul compleționismului? Aceasta e întrebarea.

Ce m-a convins să o citesc a fost premiza "zombies în spațiu", nu o să mint. Mă așteptam la un S.F. pulp, cu ceva scene horror, dar am primit la schimb trei mari puncte bonus care m-au făcut să revin la serie pentru aproape un deceniu: personaje ușor de plăcut, un univers credibil și un mister extraterestru în spate.

La capitolul personaje nu am fost dezamăgit și cred că nu sunt singurul. Personajele prinicipale au câte ceva pentru fiecare: James Holden, eroul idealist tipic. Amos Burton, psihopatul brutal dar loial, un fel de Om de tinichea în căutarea unei inimi, Naomi Nagata, un personaj feminim puternic fără tente propagandistice și Alex Kamal, pilotul talentat care și-a sacrificat familia pentru carieră.

Personajele episodice sau secondare sunt la rândul lor memorabile: Chrisjen Avasarala, un veritabil animal politic, Bobbie Draper, soldata de fier, detectivul Joe Miller, Clarissa Mao... aș putea continua să listez pentru multă vreme personaje "secundare" interesante sau pline de farmec. Sigur, poate că nu toate ies din tiparurile clasice, capabile să care povestea singure, cum ar face-o, de exemplu, Miles Vorkassigan din cărțile lui Louis McMaster Bujold. Dar nici nu trebuie să o facă.

Povestea și universul în care are loc acțiunea din The Expanse e una foarte bine scrisă și care ar fi putut merge înainte și cu personaje de duzină. Deși nu aș numi The Expanse hard science fiction, mi se pare că are una dintre cele mai realiste și plauzibile descrieri ale unui viitor spațial pentru omenire. E o serie pe care o poți citi, cel puțin la începuturi, pentru partea de intrigă politică care a prins și spectatorii Games of Thrones. Iar totul este, din nou, plauzibil și credibil. Nu suferă de o atmosferă de space opera generică, space fantasy tip Star Wars sau science fiction clasic, cu un decor dezlipit din filmările Star Trek.

Din punctul acesta de vedere, autorii pot fi mândrii de ei. Au luat o premiză să zicem mediocră, după care au apăsat pedala de accelerație pe parcursul a 9 volume, schimb periodic status quo-ul într-un mod delicios, care să te facă să vrei mai mult. Le-a ieșit cu succes și aterizarea, evitând o ciocnire debusolantă cu zidul (cum a făcut, de exemplu, seria TV menționată mai devreme: Game of Thrones).

Au dat chix, cel puțin pentru mine, doar la partea de mister. După ce introduci extratereștrii care aveau un nivel de tehnologie aproape de magie și ne povestești cum au dispărut subit, în urma unei amenințări de neconceput, este dezamăgitor să tratezi subiectul doar sumar în finalul seriei.

Pentru mine, misterul din spatele artefactelor extraterestre a fost o parte crucială din farmecul The Expanse. Fără o explicație detaliată și mult mai bine integrată în poveste, am rămas cu un gust amar la finalul Leviathan Falls. Sigur, apreciez că am aflat care e viitorul personajelor și al omenirii dar mă așteptam și la detalii despre ființele misterioase de la care a pornit totul.

Dar dacă trag linie, nu regret alegerea. Dacă adăugăm în ecuație și serialul live-action care, apropo, are poate cel mai bun casting al unei serii de cărți, The Expanse o să rămână probabil în istorie ca un must-read pentru fanii S.F. Sigur, nici chiar la nivelul Dune sau Fundației, dar cu siguranța unul dintre cele mai bune S.F.-uri din ultimele două decenii.