Legenda regelui Bromeliad
S-a asezat in fund si a decis sa fie rege. Nu a gasit supusi peste care sa domneasca dar nimeni si nimic nu l-au putut impiedica sa fie rege peste propria sa umbra.
Asa ca si-a asezat un jilt cat mai impunator si elegant posibil fara a sacrifica din confort, si care sa lase si o umbra cat mai mare, iar jiltul i-a devenit tron, capitala si regat. Pana aici totul era perfect, doar ca nu prea arata a rege, lipsindu-i o costumatie corespunzatoare.
A inceput prin a purta o toga alba, improvizata dintr-un cearsaf curat. Toti marii imparati romani au purtat asa ceva si e greu sa dai gres cand urmezi o abordare vestimentara clasica. Ca un boss, si-a pastrat adidasii noi in picioare, pe al caror alb imaculat trona sigla Nike la fel de majestic cum trona el insusi deasupra umbrei sale. Doar un rege nu putea sa poarte niste banale sandale care sa nu fie de firma...
Pentru a-si pune in evidenta valoarea, dar si pentru a tine cat mai aproape averea regala intr-un regat fara seifuri, si-a incarcat bratele cu bratari si inele de aur, iar la gat a atarnat cateva lanticuri din acelasi material sclipicios. Si ca sa fie cat mai completa impresia de lux si opulenta, si-a tras si o blana alba peste umar.
Folosind insa tot aurul pentru zorzoanele de la gat si maini, a ramas fara materie prima pentru coroana. “Nu-i nimic”, a zis el, “o sa fiu un rege indraznet si o sa adopt un stil modern, fresh si trendy”. Si ce poate fi mai modern decat un rege vegan, multicultural? Asa ca a improvizat o foarte impunatoare basca, impodobita cu pene de paun si frunze lungi si verzi. Iar ca imaginea de vegetarian ecologic sa fie completa, insfaca un ananas pe post de sceptru. Era si un gest mai hipsteresc, de neconformism, usor ironic, menit de fapt sa mascheze faptul ca ramasese fara alte materiale iar ananasul fusese la oferta.
Cu tot tacamul complet, regele putea domni acum linistit asupra propriei sale umbre. I-a luat doar cateva ore sa pregateasca tot si acum se putea bucura linistit de regatul sau.
A ignorat cu vitejie soarele puternic. Basca-i inflorata ii umbrea capul, facand razele arzatoare ceva mai suportabile, iar fara lumina orbitoare regatul sau nu ar fi putut exista. Ca un rau necesar, putea fi ignorata.
Timp de alte cateva ore, soarele a domnit peste cer iar regele peste umbra sa. A folosit ocazia pentru a medita asupra regatului sau, visand ocazional la razboaie de cucerire, imperii marete si supusi care sa ii satisfaca orice dorinta. Dupa care s-a lasat intunericul iar regele a constatat cu teroare ca odata cu soarele urma sa-i apuna si domnia.
“Rahat…”, gandi regele, in timp ce regatul i se micsora vazand cu ochii. Si in timp ce ultima bucatica de lumina se stingea, luand cu ea si ultima bucatica de umbra, regatul si regele sau se afundara in intuneric...
