Legenda lui Nae

Despre Noe știe toată lumea că era un om bun, inclusiv cei care nu au citit Biblia. Despre vecinul său Nae însă cronicile sunt mult mai subțirele.

Nae era opusul lui Noe. Leneș, meschin, cu o nevastă urâtă și cicălitoare și copii nesimțiți, era vechinul din Iad și doar un sfânt ca Noe putea să îl tolereze. Era fix genul de persoană de care Dumnezeu vroia să scape atunci când a poruncit Potopul. Și-ar fi reușit din prima dacă Nae ar fi fost burlac.

Atunci când Noe a început să își construiască faimoasa arcă, pe Nae l-a durut fix în fund. Avea damigeana de vin lângă el, butelcuța de țuică plină, iar în loc de meci de fotbal se putea hlizi la fraierul de Noe muncind de nebun, pe baza unor vedenii.

Nevasta lui însă plănuia să îl facă de ocară. A început să îl bată la cap și să îi scoată ochii, arătându-i ce muncitor e Noe și ce arcă frumoasă contruiește în timp ce el stă și bea ca un netrebnic. Disperat, Nae a început la rândul său să construiască o barcă, doar-doar de-o scăpa de gura nebunei. Iar când a început Potopul și Noe și animalele sale s-au refugiat în arcă, Nae și-a urcat și el familia și băutura în barcă ca să demonstreze că a lui e mai tare.

Dar dacă arca lui Noe era construită cu cap și binecuvântată de Dumnezeu, barca lui Nae era încropită din materiale furate de la fostul C.A.P. și legată cu sârmă. Nu a rezistat mai mult de câteva ore după care a început să se scufunde, încet dar sigur. Și în timp ce unul se îndrepta spre cărțile de istorie (sau cel puțin spre Biblie), celălalt se legăna pe valuri agățat de o damigeană.

Mii de ani mai târziu, arca lui Noe ajunsese parte din cultura populară și un important motiv religios, cu însemnate implicații morale. Barca lui Nae în schimb era doar un nume de cârciumă într-un sătuc uitat de lume. Dar Nae era fericit. Plutind în continuare pe damigeană, în apele reci ale râului Styx, se încălzea cu ideea că e patronul spiritual al unei cârciumi.