Lecții de economie
Mai țineți minte colegul acela care era cel mai puturos din clasă, nu învăța deloc și înaintea orelor venea la tine cu tupeu și te ruga să îl lași să copieze tema, promițând că o va modifica, cât să nu se cunoască plagiatul? Nu, n-a ajuns măturător, așa cum v-ați fi așteptat pentru că nu așa funcționează lucrurile.
Măturător a ajuns colegul acela care își dădea silința să își facă temele doar că nu îl ducea prea mult capul, băiat bun dar care nu avea cu ce și care din postura de măturător rămâne totuși un membru productiv al societății. Puturosul care copia lecția? A intrat în politică, desigur, iar cel mai lepră dintre ei a reușit să își vrăjească calea către cea mai înaltă funcție din stat. Și evident că a băgat țara cu oiștea'n gard, că doar nu era să facă treabă bună.
Un om înțelept ar fi început să caute niște consultanți capabili de la care să poată primi sfaturi competente, pe baza cărora să poată redresa situația. Tot un soi de "copiat lecția" dar făcut corect de data asta. Doar că nu așa funcționează lucrurile.
De ce să dai bani unor consultanți pe bune când poți să redirecționezi sumele respective către oameni de casă și o parte din sume să se întoarcă înapoi către tine? Nu mai bine te folosești de singurul lucru învățat la școală?
Primul om în stat se apucă să privească în jur, să vadă de unde ar putea să o scoată la capăt. Cum musca trage la rahat, dintre toți politicienii de la care s-ar fi putut inspira l-a găsit tocmai pe Trump. În teorie dădea bine: liderul proaspăt ales al celei mai puternice țări, călare pe un val de popularitate și cu priză fix la cel mai naiv, maleabil dar numeros public. În practică nu era tocmai așa: încerca să își scoată țara dintr-un dezastru economic copiind ideile unuia care tocmai și-o ruina pe a lui. L-a salvat însă un mic detaliu- când a copiat tema, a modificat un pic detaliile.
În loc să umble la tarif, ca Trump, a decis să umble la taraf. Cât a zis Trump, 25%? Pac și al nostru, cu 26% taxă pe tarafuri. Desigur, nu așa funcționează lucrurile.
Încercând să aplice noua taxă, a descoperit că tarafurile nu plăteau mare lucru. 26% mai mult din nimic e tot cam nimic iar el avea nevoie de mai mult decât praful de pe tobă (sau de pe țambal, în cazul de față). Ar fi putut în acel moment să renunțe la idee și să caute alta mai bună. Doar că nu așa funcționează lucrurile.
În loc să revină asupra greșelii și să o corecteze, a continuat să insiste pe idee. Care idee era genială, desigur. Faci o nuntă, un botez, o paranghelie? Dai banu' la stat. Organizezi un concert, o zi a comunei sau a orașului? Dai banu' la stat. Faci program TV de Revelion? Dai banu' la stat. Tarafurile erau peste tot, doar că nu erau taxate.
Succes, se găsiseră adevăratul vinovat pentru situația economică din țară: lăutarii care nu plăteau suficiente taxe. Și dacă politicianul ar fi fost atent la ore sau ar fi avut consilieri capabili, poate că ideea chiar ar fi fost una salvatoare. O pivotare către revelația că mai multe categorii sociale și profesionale nu erau taxate corect, o intensificare a controalelor acolo unde nu se plătea contribuția justă și o gură de aer fiscală pentru cei onești, care ar fi fost lăsați în sfârșit în pace. Doar că nu așa funcționează lucrurile.
Guvernul a continuat să insiste cu tarafurile și să îi ia la puricat într-un mod atât de agresiv încât lăutarii au început să se revolte. Și cine era mai bun decât ei la controlul maselor? Cine nu ar fi ieșit la o revoltă pe ritmuri de acordeon și țambal? Ce imn de revoluție mai bun decât o manea lăutărească?
S-au bătut ca leii și au dat jos toată clasa politică. Formată din incapabili, nu ar fi fost oricum în stare să organizeze o rezistență, cu atât mai puțin în fața unei furii populare reală.
Au format apoi un nou guvern format din cei mai talentați și cunoscuți lăutari și au așteptat să vină o nouă epocă de glorie economică. Doar că nu așa funcționează lucrurile? Pentru că nu aveți cum să îl mai țineți minte pe colegul cel mai puturos pentru că nici măcar nu venea la școală. Iar ăla se apucase de cântat.
