Jurnal de pauză - I

S-au strâns prea multe lucruri de făcut. O parte din mine mai că și-ar dori să opresc iar șirul de posturi zilnice pe blog ca să mai reduc din lista de (mult prea multe) obligații zilnice și să mai câștig un pic de timp de odihnă (mult prea puțin). O altă parte crede că nu e corect să sacrific iar lucruri pe care le consider importante (pentru mine), mai ales după ce am reușit să strâng iar un lanț lung de postări neîntrerupte (început pe 1 ianuarie 2024, în curând se fac doi ani).

Pe plan profesional proiectele nu dau semne de încetinire pentru perioada sărbătorilor, pe plan personalo-casnic sunt mereu treburi de făcut pe care nu ai cum să le fentezi și atunci inevitabil ajungi fie să îți sacrifici timpul personal, fie să nu mai ai energie să faci nimic.

La un moment dat ajungi într-un punct în care devine dificil să te concentrezi și rămâi în urmă, ești prea obosit și rămâi în urmă, dar obligațiile rămân constante (sau, mai rău, se accelerează) și atunci te trezești captiv într-un cerc vicios sau un tunel fără nici o luminiță la capăt.

Colac peste pupăză, se poate și mai rău! Mult mai rău, așa că nici măcar să te plângi nu poți. Tot ce poți face e să strângi din dinți, eventual îți tragi o palmă să te dezmorțești, și continui. Pas cu pas, pic cu pic.