Încălzirea globală

Dacă te apuci și întrebi lumea pe stradă, încălzirea globală e o problemă luată literalmente. Din motive care încă se dezbat (în rândul celor care nu ar trebui să își dea cu părerea, nu în al climatologilor serioși), e niscaiva fenomen care se manifestă prin temperaturi mai mari.

În funcție de cât de adânc mergi cu teoriile, ne afectează fie într-un mod simplist, fie într-unul mai complex. Simplistul este când ajungi să nu mai vezi zăpada iarna și să te coci vara de cald. Ierni mai calde, veri și mai calde, deci încălzire globală. Modul complex e cel în care începi să pui în perspectivă modul în care diferențele de temperatură afectează clima în moduri neprevăzute, ceea ce determina apariția unor fenomene meteo extreme mult mai dese, deci practic o schimbare climatică.

De fapt, lucrurile stau altfel și nu au legătură decât indirect cu vremea. Bunăoară, suntem în aprilie, la o aruncătură de băț de Paște, acum o săptămână mergeam în tricou iar astăzi ninge. Dar nu e de la climă per se. Pur și simplu planeta are lag.

Supraîncălzit, procesorul planetei începe să dea rateuri. Ninsoarea care trebuia să vină iarna s-a blocat în cicluri de calcul și a venit primăvara.

Nu vom repara situația cu reciclare, reducerea emisiilor de dioxid de carbon și alte povești. Nu, asemeni unui calculator care intră în stand-by și începe să afișeze un wallpaper, planeta va fi salvată de americani. Cu un președinte care plutește dintr-un colț într-altul de ecran cu "uite tariful, nu e tariful", se mai eliberează un pic capcitatea de calcul.

Concentrăm prostia la ei, la alegerile noastre pe plan local, cu candidați care se autosabotează mai rău decât ce încearcă să facă intenționat concurența, prostia revine la putere. Și poate așa mai capăta și planeta un moment de respiro.

În cel mai rău caz, ce se poate întâmpla? Ne autodistrugem și planeta va răsufla ușurată, nu mai trebuie să calculeze nimic. Cine știe, poate chiar acesta e planul.