Inainte si dupa sala

Inainte de sala esti vioi si plin de energie. Cand nu ai mai fost de mult, corpul iti arde de nerabdare si de-abia asteapta sa consume caloriile acumulate de-a lungul zilei.

Palmele simt deja manerele ganterelor, muschii se incordeaza anticipat, corpul incepe deja sa transpire si mergi voios si plin de optimism spre sala.

Totul e bine in univers, pauza a luat sfarsit iar lucrurile reintra pe fagasul lor normal...

Dupa sala te dor toate oasele si toti muschii iar asta nu e nimic cu ceea ce te asteapta a doua zi. S-a zis cu voia buna, s-a zis cu optimismul si starea de veselie.

Incepi sa te intrebi de ce faci asta? De ce iti soliciti organismul si musculatura? Nu m-ai bine te-ai fi dus acasa, la un film, la calculator, la o activitate mai putin dureroasa.

Blestemi in gand si iti readuci aminte de vremurile bune de dinainte de pauza: ajuns devreme acasa, fara ocol spre sala, mai mult timp liber seara, o nevoie mai putin stringenta de a face un dus si un corp nemaltratat cu greutati ci cu mancare dubioasa.

Organismul incepe sa isi revina, muschii isi recupereaza energia, durerea cedeaza. Parca n-a fost asa rau. Hai ca mai merge inca o zi, ce mai conteaza o ora?

Si te mai duci o tura, si inca una, si inca una. Zilele se transforma in saptamani, saptamanile in luni iar lunile in forta.

E un cerc nevicios, benefic pe termen lung. Odata ce te prinde microbul, nu mai scapi de asta.