In Teambuilding

A venit și weekend-ul cu teambuilding, la scurt timp după ciclonul Barbara și din nefericire odată cu el au venit și ploile, o veste indiferentă pentru cei care intenționau să rămână la cabană pentru băutură, mâncare și socializare și o veste proastă pentru cei care așteptau și partea de drumeții.

Din fericire, vineri a fost vremea plăcută și am putut face o plimbărică de 4 kilometri jumătate (dus-întors), să putem respira aer curat și să mai admirăm și priveliști non-urbane iar ploaia a venit tocmai pe seară, când deja nu ne mai păsa. Din nefericire, după ce a venit a încetat să plece.

Să te vezi cu mulți oameni pe care îi vezi rar față în față și care îți sunt dragi sună plăcut (și este!), până realizezi complicațiile. Poate la ieșirea asta am observat mai mult ca niciodată efectul de paralysis choice la nivel de interacțiuni sociale. Atât de multe grupulețe, atât de multe activități, atât de multe conversații, că orice ai face simți că ratezi ceva sau pe cineva.

Nu zic, nu e o problemă rea de avut dar e o problemă. Pe de altă parte, reversul medaliei ar fi să fii înconjurat de oameni pe care nu îi înghiți și să nu știi de care să te mai ferești. Parcă nici așa nu e bine, nu?