În lipsa lui Ion Iliescu

De fiecare dată când numele de "Ion Iliescu" e rostit cumva în presă, răsar instant comentatorii care se laudă că îi așteaptă decesul cu o sticlă de șampanie lăsată la rece. De când cu știrile recente în care se aude că ar fi la spital, bolnav de cancer și în stare gravă, aproape că s-a iscat o mini-isterie în care cel mai așteptat anunț nu e cel al măririlor finale de taxe ci al decesului acestuia. Păi de ce, oameni buni?

Moartea lui Iliescu va fi o lovitură la fel de mortală pentru umorul românesc, aproape ca și cum ar dispărea bancurile cu Bulă sau dacă ar deveni imposibil fizic ca umoriștii să mai înjure în materialele lor. Fără el, ce ne mai rămâne?

Mulți îl arată cu degetul pentru mineriade, dar câte frunți au fost descruntate de faimoasele meme-uri în care Iliescu îi îngroapă pe alții? Ați uitat de "Mă băiatule, mă"?

În lipsa lui, ce ne rămâne? Glume cu Iohannis? Termenul de "dulap" e unul dintre cele mai anti-hazlii cuvinte din dicționar și câți dintre noi știu măcar ce e acela un ficus? Glume cu Băsescu? Faceți voi, pe riscul vostru. Băsescu râde el de alții, nu viceversa. Glume cu Emil Constantinescu?... mai știți măcar cine a fost și ce a făcut, în afară de faptul că purta cioc?

Nicușor, săracul, pe lângă greaua moștenire fiscală, trebuie acum să poarte pe umeri și mantia umoristică prezidențială. Păi e corect? Nu vi se pare că avem așteptări prea mari de la sărmanul om?

Așa că lăsați-l în pace pe Iliescu. Mai trageți de el măcar încă un deceniu, să avem timp să inventăm și noi niște glume noi. Altfel odată cu el vom îngropa și umorul românesc. Ori cu economia și ea cu un picior în mormânt, măcar haz de necaz să mai putem face.