Hull Zero Three - de Greg Bear

Cum ar fi să te trezești dintr-un somn adânc, visând la o nouă planetă, o nouă casă și o nouă viața alături de femeia pe care o iubești, și să descoperi că ești ud, dezbrăcat și îngheți?

Coridoarele întunecate și reci ale navetei spațiale sunt pline de pericole și creaturi misterioase, supraviețuitorii întâlniți îți stârnesc suspiciune iar tu nu îți amintești nimic.

Aceasta este premiza Hull Zero Three de Greg Bear, un roman S.F. cu foarte ușoare tente horror dar care din nefericire a murit speranță.

sursa imaginii: Goodreads

Hull Zero Three e undeva la mijloc, balansându-se într-un echilibru perfect între plictisitor și captivant, fără a cădea în nici una dintre categorii. Modul în care e scrisă generează prea multă confuzie pentru a fi ușor de urmărit și nu a reușit să mă prindă. În același timp ideea din spate și modul în care evoluau lucrurile au fost suficient de stranii și misterioase încât să mă determine să îmi forțez drumul prin cele 300 și ceva de pagini ale cărții.

Nici prea-prea, nici foarte-foarte, singurul lucru pe care reușește să îl facă foarte bine este să stabilească o atmosferă cu adevărat misterioasă și claustrofobă. În schimb, personajele sunt seci și îți e greu să îți pese de ele. Romanul se citește astfel aproape strict pentru poveste.

Finalul e decent, suficient de interesant încât să nu te simți păcălit, dar nu te uluiește astfel încât să uiți de începutul plictisitor.

Aș zice că e o carte de trei stele, dar în același timp pot vedea și motive pentru care alte persoane să îi acorde maximul de cinci stele. Depinde foarte mult de gusturile fiecăruia. Ale mele însă nu au fost satisfăcute. Nici cât să zic că-i nasoală, dar suficient cât să nu o recomand.