HPI - serial polițist franțuzesc de excepție

Ca mulți alții, am început cu remake-ul american High Potential apoi am făcut upgrade-ul la original: HPI - o coproducție franco-belgiană care preia rețeta clasică a unui serial cu polițiști care rezolvă crime și o presară cu foarte mult umor.

În centru o avem pe Morgana Alvarez (interpretată memorabil de Audrey Fleurot). Are 38 de ani, e divorțată, își crește singură cei trei copii (de la doi tați diferiți) și nu reușește să rămână angajată nicăieri mai mult de câteva luni. Are însă o calitate: are HPI - Haut Potentiel Intellectuel (adică Potențial intelectual ridicat), ceea ce se traduce printr-un IQ de 160, o memorie de excepție și abilitatea de a face conexiuni logice pe care alții le scapă.

În timp ce face curățenie noaptea în birourile secției de poliție din Lille observă un indiciu într-o investigație în curs și modifică în mod corespunzător mesajele de pe panoul unde departamentul centraliza observațiile. Intervenția ei e descoperită a doua azi, se verifică înregistrările video pentru a vedea cine a îndrăznit să își bage nasul în anchetă și dintr-una în alta ajunge angajată pe post de consultant și începe să rezolve crimele.

E o premiză clasică de "personaj ciudat ajută poliția" dar reușește să fie inovativă prin personaje. Morgana e vulgară, se îmbracă și machiază strident, nu are pic de rușine sau bun simț și reușește să calce pe coadă pe aproape toată lumea. Fiind o roșcată cu un stil vestimentar foarte colorat și decoltat, reușește să iasă în evidență în orice context. Rămâne profitoare și manipulatoare și cu greu își face prieteni dar reușește totuși să se integreze în colectivul de la secție.

În contrapartidă îl avem pe comandatul Adam Karadec (interpretat cu șarm de către Mehdi Nebbou), un polițist serios, germofob, care respectă regulile și își face treaba cu profesionalism și care are inițial o colaborare cu Morgana plină de scântei. În același timp, extremele se atrag și trebuie să avem și un pic de drame interpersonală și romantism, nu doar rezolvare de crime, nu?

Celelalte personaje încep mai slăbuț dar capătă contur pe parcurs și devin interesante la rândul lor: Céline Hazan, șefa secției de poliție, cea care o angajează pe Morgana și relația ei tumultoasă cu un judecător "suveranist", Gilles Vandraud, subordonatul lui Adam, care începe ca un tip stângaci și incompetent dar care începe să capete încredere în sine și să ofere propriile sclipiri de geniu, Daphne Forestier de la departamentul tehnic, o tânără simpatică, pasionată de astrologie și karma, Ludovic Mullier, fostul soț ar Morganei care rămâne în continuare prezent pentru copii lui, și cei doi copii mai mari ai: Thea și Elliot.

Există și un mic mister, cel al primului partener al Morganei, tatăl Theei, care dispare misterios când aceasta e gravidă, și al cărui caz poliția se angajează să îl redeschidă în schimbul serviciilor oferite de Morgana, și care e rezolvat în primele sezoane, fără să se lungească inutil povestea.

Nu în ultimul rând, acțiunea are loc în regiunea Lille, în Europa, iar diferențele față de clișeele americane sunt notabile, reușind singure să facă seria mai interesantă. Plus că e în limba franceză, bun prilej de a-mi mai reaminti cuvinte și expresii uitate din liceu până azi.

Sunt în total patru sezoane, cu cel de-al cincilea (și final) pe cale să apară în mai, fiecare sezon având câte 8 episoade.