Hot Stove League
De bine ce ziceam că nu prea mă uit la drame coreene, uite că am mai bifat încă una. Doar că de data asta nu am avut de ales! The Winning Try, precedenta dramă vizionată a fost descrisă ca o combinație între Great Teacher Onizuka și Hot Stove League.
The Winning Try mi-a plăcut foarte mult, GTO mi-a plăcut și ca manga, și ca anime, și ca serie live action... acum ce era să fac în afară de a încerca și Hot Stove League, mai ales că era disponibilă pe Netflix?
Premiza e una tipică: Dreams e o echipă coreeană de baseball cu tradiție dar care a terminat ultimele patru sezoane. După ce managerul general își dă demisia este înlocuit cu Baek Seung-soo, un individ care a prezidat anterior peste multiple echipe care au câștigat campionatul... dar nici una din domeniul baseball-ului. Până aici pare ceva similar Ted Lasso (un alt serial care mi-a plăcut). Abordarea însă e una complet diferită.
În primul rând, managerul Baek Seung-soo este aproape antipatic. Nu e un personaj vesel și carismatic, ci aproape un robot foarte competent, al cărui scop principal e performanța și eficiența echipei pe care o administrează. Este simultan și foarte corect și onest și cum rolul lui e interpretat de un actor talentat, e greu să nu îl respecți. Dar să îl placi...? Chiar dacă pe parcurs se mai deschide și ajungem să îi aflăm povestea și să ne atașăm de el, nu ar fi fost un personaj capabil să susțină singur o serie (cel puțin nu pentru mine). Și aici intră în scenă echipa Dreams!
Deși Dreams e o echipă baseball, serialul nu e tocmai unul sportiv ci mai degrabă unul despre munca de birou din spate. Drept urmare, deși avem o bucată sănătoasă dedicată jucătorilor (atât starurile, cât și cei nou veniți), a antrenamentelor lor și a provocărilor care trebuie să le facă față, mult mai importantă e echipa organizatorică din spate.
Lee Se-young e practic celălalt protagonist (sau mai bine zis protagonistă) a seriei. Managerul de operațiuni al echipei, singura femeie manager din ligă, este tânără și energică, plină de suflet și pasiune, aproape opusul roboticului Baek Seung-soo, pe care nici nu îl înghite inițial. Însă când descoperă că acesta chiar intenționează să transforme echipa într-una capabilă să câștige campionatul, ajunge să îl respecte.
Și cum nu putem avea un serial de succes fără un antagonist. Kwon Kyeong-min este președintele grupului și un "emisar" al companiei Jaesong, cei care sponsorizează financiar echipa. Cum Dreams nu are rezultate notabile, este o gaură în bugetul firmei-mamă iar șeful 'ăl mare a decis să o închidă, dar într-un mod în care să nu atragă oprobriul public. Motiv pentru care Kwon Kyeong-min (care e și nepotul șefului, deci determinat să demonstreze că nu a ajuns acolo unde este din literalmente nepotism) îl angajează inițial pe Baek Seung-soo ale cărui echipe se destramă de fiecare dată, în pofida faptului că ajung campioane. Dar faptul că Seung-Soo chiar încearcă să facă Dreams o echipă de succes îi pune pe cei doi într-o poziție adversarială.
Pe parcursul a 16 episoade de aproximativ o oră, ajungem să cunoaștem aproape toată echipa (inclusiv departamentele de marketing, de scouting, de analiză sau antrenorii) și să vedem cum o echipă disfuncțională e transformată într-una de succes prin eliminarea tuturor problemelor interne care au dus-o în acel punct.
Deși există și suficiente momente comedice, Hot Stove League este o dramă veritabilă, fără aspecte de romantism. Chiar și partea de baseball poate fi digerată cu ușurință de cineva care nu cunoaște acel sport pentru că e privită din perspectiva nou-venitului manager general Baek Seung-soo, care învață domeniul de la zero și e abordată preponderent într-o manieră organizatorică.
O serie absolut superbă și, ce am apreciat cel mai mult, e că e practic un exemplu de "competence porn". Nu e clișeul vechi al echipei care pune suflet și reușește să se ridice ci e o abordare realistă a procesului de optimizare a performanței. Da, sufletul are și el un rol important și o bună bucată din serial e dedicată modului în care vedem cum se schimbă mentalitatea celor implicați și cum sunt învățați să își formeze spiritul de camaraderie, dar se pune accent în egală măsură și pe competență.
