Horror modern
Un horror clasic ar incepe poate cu o noapte furtunoasa, undeva intr-un loc pustiu si izolat, cu un protagonist singur si, undeva intre miile de cotloane ascunse ale acestui loc, un monstru fioros, a carui prezenta va fi mai mult insinuata, certitutudinea finala venind doar in ultimele clipe.
Un horror modern ar incepe tot cu o noapte… cu semnal slab. Fara conexiune la stick-ul de net mobil si cu o conexiune aproape inexistenta la telefon. Protagonistul e tot singur in camera, si-a transformat telefonul in hotspot de net si incearca sa se conecteze de pe tableta la un joculet vampir, dar nu vampir de sange, ci de timp. Genul de joculet pe care trebuie sa il verifici la intervale regulate, sa vezi ce iti mai fac omuletii, cladirile, ferma… drogul modern, cu alte cuvinte.
Prima parte dintr-un horror modern are loc atunci cand conexiunea pica undeva pe la jumatatea procesului si raman omuleti nepusi la treaba. Un lucru care te irita la fel de mult ca o perche de unghii pe o tabla neagra. Nu se poate, eficienta scade, sunt bani virtuali in minus pe care ii vei pierde, resurse pe care nu le vei colecta… oh, the horror...
A doua partea, cea cu adevarat inspaimantatoare, urmeaza dupa ce protagonistul adoarme cu device-urile in brate. Vine dimineata, soarele rasare, incepe o noua zi, pasarele ciripesc, totul e bine… mai putin ecranele de la telefon care sunt ambele negre!!! Si nu pornesc!!! Ambele baterii sunt… DESCARCATE!!!
Protagonistul ingenucheaza disperat in fata lor. Intr-un horror modern, nu ar avea priza sa le poata incarca! Agita violent pumnii catre cer:
-“Doamne, cum de ai lasat sa mi se intample acest lucru???"
Urla, lacrimi de crocodil i se scurg din ochi...
Tableta sa… e moarta. Telefonul… la fel. Sufletul sau… asijderea!
In astfel de momente dramatice nu ii mai pasa nici macar de omuletii din jocul virtual. Fara telefon, fara tableta si implicit fara net… cum te mai poti conecta pe Facebook? Si, ca intr-un inceput de horror clasic, simti ca esti intr-un loc pustiu si izolat de lume.
