Hit Man

Una dintre cele mai dificile "probleme moderne" este să găsești un film de văzut acasă, în cuplu. Uneori găsești ceva distractiv, ca Dust Bunny sau chiar Handsome Guys, dar cel mai adesea te plimbi printr-o listă de chestii care nu reușesc să fie tentante pentru amândoi. Am avut problema aceasta și în weekend, de Valentine's Day, dar din fericire ne-a salvat Hit Man.

Hit Man este o comedie romantică (și destul de neagră, aș zice), apărută în 2024 și cu Glen Powell în rolul principal. Acesta joacă rolul lui Gary Johnson, un profesor plicticos de psihologie și filozofie, care colaborează part-time cu poliția din New Orleans pentru a mai câștiga niște bani în plus.

Când oamenii încearcă să găsească un asasin plătit pentru a ucide pe cineva, poliția trimite un agent sub acoperire care pretinde că ar fi un astfel de asasin, până când obține suficiente dovezi pentru o condamnare. În mod normal Gary îi ajută cu partea tehnică a înregistrărilor dar în urma unui incident se vede nevoit să joace rolul unui astfel de ucigaș plătit și face o treabă atât de bună încât e "promovat" pe acel post.

Prima parte din film e un recital spumos și amuzant în care Glen Powell / Gary Johnson se distrează experimentând cu diverse costumații sau personalități, inventând câte un arhetip de asasin în funcție de clientul care îl angajează. Începi să crezi pentru o clipă că filmul e doar un colaj de astfel de scene (ceea ce nu m-ar fi deranjat, sincer să fiu) până când la una din întâlniri o cunoaște pe Madison.

Madison e tânără abuzată de soțul ei, de care nu are curaj să divorțeze. Gary, deghizat ca Ron, un asasin suav și carismatic, se îndrăgostește de ea și o convinge că sunt alte moduri mai puțin criminale de a-și schimba viața. Madison îi ascultă sfatul, își părăsește soțul și când se reîntâlnește cu Ron între cei doi se formează rapid o relație explozivă de dragoste. Bineînțeles, Ron doar se preface a fi un asasin. În realitate e plicticosul profesor Gary, dar nu îi poate mărturisi asta.

Am fost surprins de direcția în care a luat-o filmul, cu întorsături de situație la care nu mă așteptam deloc, și pot spune că cele aproape două ore au trecut repede și în mod plăcut. Actorii din rolurile secundare au făcut și ei treabă bună, regia a fost bună și per total nu a fost doar un film romantic adecvat ci și o comedie reușită.