Groapa

Într-o zi a apărut o groapă. Fix în mijlocul unei artere circulate dintr-o capitală importantă, cât să se enerveze un maxim de lume.

Incidentul nu s-a soldat cu victime dar s-a soldat, inevitabil, cu circ. Ditamai groapa, fără nici un motiv aparent? Cei de la guvern au dat vina pe primar, că nu a făcut treabă bună. Primarul a dat vina pe guvern, că i-au tăiat fondurile, într-un du-te vino cu zero efecte, dincolo de sute de ore de știri și televiziune lipsită complet de orice substanță.

Cei de la gaze au spus că nu au fost ei. Nici de la ape sau de la compania de drumuri nu și-a asumat nimeni nici o vină, ceea ce nu mira pe nimeni. Într-adevăr, acum se întâmplase ca realmente să nu fie vina lor dar nici de-ar fi fost responsabili nu și-ar fi asumat nimeni nimic.

Singurul lucru care s-a făcut, în afară de circ, a fost să se înlocuiască zona cu bandă galbenă și să pună 2-3 polițiști sau jandarmi de pază, în funcție de cine trăgea lozul cel mai scurt în ziua respectivă.

Au încercat să o investigheze, nu erau chiar atât de leneși, dar au descoperit că groapa nu avea un fund aparent. Un băgător de seamă a încercat să o filmeze cu telefonul dar l-a scăpat în groapă și a descoperit ulterior că nu mai era detectat de aplicația Find My Phone. Chiar a coborât cineva pe o funie până s-a terminat funia. Au trimis și drone, au aruncat torțe și... nimic.

Apoi s-a consumat subiectul. S-a făcut rută ocolitoare, s-a închis locul cu pereți înalți, dotați cu sârmă ghimpată iar subiectul a rămas activ doar în cercurile de conspiraționiști. Iar groapa în sine? Păi nu era păcat de ea?

Ca un experiment, desigur, cu rol științific, cei de la primărie au început să arunce gunoaie în ea. Doreau să investigheze adâncimea și ca să nu mai strice drone bune au folosit gunoi, că acela nu îi trebuia nimănui.

Au început discret, cu câțiva saci de materiale mai sensibile și mai dificil de descotorosit, apoi au căpătat curaj și au început să verse cu camioanele. Prima dată noaptea, ca legislatorii, apoi în văzut lumii.

Unii ecologi au vrut să cârcotească dar nu le-a mers. Că poluare, că pânză freatică... dar, groapa nu avea nici un fund dovedit. Deci nu puteai nici să dovedești că poluează. Plus că era un subiect plicticos, o groapă într-o fostă șosea. Nu era într-o pădure, pășune, sau alt loc înverzit ca să zici.

După vreo doi ani au căpătat curaj. Gunoiul din tot orașul se vârsa deja acolo fără să dea vreun semn că s-ar atinge fundul așa că au început să importe gunoi din împrejurimi.

După încă doi ani devenise deja o afacere națională cu un profund impact asupra Produsului Intern Brut. Camioane peste camioane pline cu deșeuri care mai de care mai toxice sau radioactive se deversau în groapă fără nici un impact nociv aparent.

După douăzeci de ani, continentul intrase într-un veritabil boom economic și ecologic. Poluare? Zero, totul se arunca în groapă! Deșeuri? Trebuia doar să plătești transportul și groapa rezolva restul.

Până într-o bună zi când din cer a căzut un model vechi de telefon. Apoi câteva torțe.