Good Boy

Filmul pe care am fost să îl văd în weekend a fost Good Boy (Loial până la capăt, în traducerea cinematografelor de la noi), un film apărut de ceva vreme în circuitul festivalelor de cinema, cu review-uri decente și, cel mai important, care a reușit să îi stârnească interesul prietenei mele până în punctul în care tot verificam când apare pe la cinema sau pe vreun site de streaming.

Din punct de vedere narativ, Good Boy nu oferă nimic nou și pare un horror generic. Todd, un tânăr cu probleme pulmonare, alege să se mute în fosta casa a bunicului său, alături de câinele lui, Indy. Casa, aflată într-o zonă izolată dintr-o pădure, are un trecut misterios și se zvonește că ar fi bântuită. Până aici, nimic deosebit. Ce face însă filmul special e abordarea aleasă de regizor.

Good Boy e un horror din perspectiva câinelui. Indy, un soi de golden retriever, este câinele regizorului și face o treabă foarte bună, fără efecte speciale ieftine ("ieftine" la figurat, adică nu se folosește CGI ca să simuleze prestația animalului). Nu e filmat cu un GoPro atașat de zgardă dar folosește unghiuri joase, cu focusul pe câine și pe cum vede el lumea. Puținele personaje umane se văd aproape doar de la brâu în jos și în locul unor filmări de ansamblu camera tinde să se miște pe jos, printre mobilă.

Ceea ce oferă tot farmecul premizei o face și divizivă. Când am fost la cinema am fost singurii oameni din sală, semn că interesul pentru un astfel de film nu e tocmai mare. Ceea ce e... corect. Good Boy este, din nefericire, un film de nișă.

Nu e tocmai horror. Da, există scene tensionante, o atmosferă adesea apăsătoare și momente când tinzi să sari de pe scaun dar nu e pentru fanii horror care vor să vadă ceva brutal sau foarte sinistru. Nu e nici chiar un film pentru iubitorii de animale. Da, relația dintre Indy și Todd e faină și sunt multe scene în care e pus în evidență ce înseamnă să ai un câine, dar în același timp e totuși un horror supranatural, sunt alte filme mai vesele și mai calde pentru fanii câinilor.

Dar dacă ești cumva fix genul de persoană curioasă de ideea unui horror din perspectiva unui câine atunci sunt șanse mari să nu fii dezamăgit de Good Boy. E scurt (72 de minute), cât să nu devină plictisitor (și, sincer, câte scene de genul poți să vezi într-o casă/pădure până să te saturi?). Prestația actorilor umani e bună, cea a lui Indy e plină de farmec și povestea e și ea decentă, are un cap și o coadă. Regizorul e competent, știe ce face, scenele sunt filmate bine și intenția lui e clară. E un film artistic dar unul accesibil.

Mi-a plăcut, nu regret că l-am văzut la cinema (deși recunosc că pe final am cam început să mă uit la ceas) dar subliniez încă o dată că e film de nișă și nu îl recomand decât celor atrași de nișa asta.