Explozia la blocul Gerom din Buzău
Când am sunat-o aseară pe mama, să văd ce mai face, nu mă așteptam să îmi spună că a fost o explozie la bloc. Nu, nu mai locuiesc acolo, camera a rămas goală și cu lucruri fără mare valoare prin ea. Nu a existat decât o victimă, care va supraviețui, și pe cine aveam drag în bloc e din fericire în siguranță. Dar, of, ce veste...
Am intrat după apelul telefonic pe Internet, să caut știri și să văd poze. Deprimantă situație, realmente deprimantă...
Nu am mai trecut pe acolo de multă vreme. Părinții mei s-au mutat de ani buni, prietenii mei din copilărie s-au mutat și ei. Însă de fiecare dată când am trecut nu am putut să nu remarc că bătrânul blocul gri nu a rămas blocat în timp. A fost renovat, vopsit, izolat termic, modernizat. Era de-a dreptul prezentabil.
Am fost copilul artistic care lua 10 la desen, își petrecea orele cu pixul în mână și era lăudat de profesori și colegi... mai puțin când am avut ca temă, undeva prin clasele primare, să pictăm blocul sau casa în care locuim. Desenul meu a fost criticat pentru că era prea gri și urât dar... așa era pe atunci blocul. Și așa gri și urât cum era, era casa noastră.
Alergam zi de zi printre etaje alături de ceilalți copii, ne piteam prin balcoane, ne vânam cu țevi cu cornete sau ne jucam Remi prin scările de etaj, pe o pătură întinsă pe jos. Acum pereții sunt crăpați, fațada rănită și amintirile mele din copilărie spulberate.
O cunosc și pe persoana de la care se pare că a pornit explozia. Mă rog, "cunosc" e poate mult spus și termenul corect este "cunoșteam". Un fost coleg de muncă cu părinții mei, îmi amintesc că îl vizitam în copilărie alături de tatăl meu. Îmi era simpatic pe atunci, acum 30 de ani. Între timp, am înțeles că a ajuns un bătrân senil și acru. Nu știu, mai bine să rămână în amintirile mele așa cum îl știam.
Am mai văzut și alte fețe cunoscute în reportaj. Oameni rămași acum pe drumuri, în plin ger. Ce situație de rahat... Când vezi genul acesta de știri nu le simți cu adevărat, vezi chiar cazul recent din Rahova. Te rogi să nu ți se întâmple ție sau celor dragi apoi treci mai departe. E complet diferit când te afectează direct, chiar și într-o mică măsură.
Mă bucur că nu a murit nimeni. Mă bucur că cei dragi mie sunt în siguranță. Am înțeles că nici camera noastră nu părea foarte afectată, doar o balama de la ușă sărită (nefiind proprietar, cine ne-a spus asta nu a putut intra și în cameră să verifice, chiar dacă avea cheie). Oricum, sunt doar lucruri.
