Existența lui Dumnezeu și tipurile de pisici

Dacă întrebi un om normal câte tipuri de pisici sunt, vei primi un răspuns normal, bazat cel mai probabil pe rase: maidaneze, persane, siameze, norvegiene de pădure și m(ia)uuuulte altele. Un hater îți va răspunde poate că se împart în pisici nesuferite și foarte nesuferite. La noi în gospodărie însă, criteriile sunt cu totul altele: pisicile se împart după ușă.

Pisicile de știință

Pisicile de știință, asemeni oamenilor de știință, prin observații atente și experimente metodice, au învățat cum funcționează ușa. Pe clasificarea de hater le-aș băga clar la categoria pisicilor foarte nesuferite pentru că nu de puține ori am fost trezit în toi de noapte de bufnituri surde: pisici grase ce încercau să sară pe clanță în încercarea de a ieși afară din cameră.

Sunt motivul pentru care nu mai avem clanță pe exteriorul ușii, ci mâner de tip bulb. Un mod mai puțin ideal de a deschide ușa, mai ales când ai mâinile ude, dar un deterent perfect pentru animale care nu pot roti mânerul așa cum pot apăsa clanța.

Pisicile șmechere

Pisicile cu adevărat inteligente nu sunt cele de știință ci cele șmechere. Pândesc până și cele mai mici semne că ușa se va deschide și o zbuchesc singure pe lângă tine, fără să își mai bată capul cu cerut voie.

Cele prea grase ca să fie agile, vin agale dar sigur către intrare, transformându-te într-un valet care trebuie să le aștepte și să închidă ușa după ele.

Pisicile nesuferite

Un punct comun cu clasificarea hateristă, pisicile nesuferite sunt Sithii pisicilor Jedi de știință. Au învățat și ele cum funcționează ușa dar s-au alăturat părții întunecate și au ales să sape în prag și să tragă cu ghearele de ușă până când se deschide.

Atunci când, iritați de ușa care se tot crăpa singură, am montat un mini-zăvor pe interior, pisicile nesuferite nu au fost capabile să învețe că ușa nu se mai deschide. Dacă ar fi făcut asta, ar fi fost pisici de știință. În schimb, nesuferite până la capăt, au învățat că dacă sapă și zgârie insistent la ușa, cineva va veni să le la șuturi, ocazie cu care se pot strecura pe lângă tine și căpăta acces în cameră.

Pisicile diplomat

Pisicile diplomat reprezintă un fel de pisici nesuferite, dar nu la fel de nesuferite. În loc să îți sape în ușă, au învățat să comunice și îți atrag atenția când doresc să iasă.

Miaună către tine și apoi merg să se întindă în sus, spre clanță. Iar dacă îndrăznești cumva să le ignori, insistă. Vin, te bat prietenește cu laba, îți miaună și mai tare apoi indică insistent ușa. Vino! Deschide-ne! Hai odată.

Unii ar spune că o astfel de abordare nu e tocmai diplomatică dar îi contrazic ferm. Abordarea nediplomatică e cea în care sapi la ușă.

Pe lângă toate aceste nații de pisici, avem și una unică. Un motan tembel, atât de lent fizic încât nu are cum să nu fie și lent intelectual, care are propria categorie.

Pisoiul pios

Ca vai de el, prezentat în poza de mai sus, Tarkan e una dintre cele mai tălâmbe feline cu care am avut de-a face. Este singura pisică ce nu a reușit să înțeleagă conceput de ușă, cum funcționează și legătura dintre ea și noi.

Redus probabil mintal, amârătul de motan e singurul care crede în ușă. Ca un credincios pios, se postează în fund în fața ei și începe să se roage: miau miau miau, miau miau miau pânâ când aceasta se deschide, ignorându-ne complet prezența.

Cauză și efect, noțiuni aparent avansate dar pe care celelalte pisici din casă le înțeleg, îl depășesc grav. Rămas la nivelul "thoughts and prayers", tot ce poate face e să aștepte și să facă mătănii (sau poate mâțănii?).

Mai devreme sau mai târziu, se deschide. Un miracol și dovadă clară că Dumnezeu există.