Earth Abides, de George R. Stewart

De regula cartile post-apocaliptice sunt destul de intunecate. In seria Black Tide Rising, de exemplu, omenirea s-a apropiat de extinctie in fata unui virus ce a generat zombies. Multa violenta, mult sange, multi creiere zburate, dupa reteta Mad Max.

Earth Abides, scrisa de George R. Stewart e o carte diferita, o veritabila gura de aer proaspat, atat prin modul in care se desfasoara actiunea, cat si prin mesajul transmis la final. Nu degeaba a castigat International Fantasy Award in 1951, iar in 1987 si 1998 a fost inclusa in lista celor mai bune opere Science Fiction din toate timpurile, de catre revista Locus Magazine.

coperta Earth Abides, de George R. Stewart
(sursa imaginii: Goodreads)

Personajul principal (si naratorul cartii) este Isherwood Williams sau Ish, pe scurt, un proaspat absolvent de facultate, care studiaza geografia intr-o zona izolata din muntii Californiei. In timpul calatoriei sale se imbolnaveste, petrece cateva zile in convalescenta si dupa ce isi revine descopera ca omenirea a disparut din cauza unui virus misterios dar foarte potent.

Dupa o scurta perioada in care reflecteaza asupra vietii, daca mai are vreun rost si daca ar trebui sau nu sa se sinucida, decide sa calatoreasca prin tara pentru a vedea ce s-a ales de ramasitele civilizatiei umane si cum va decide natura sa isi continue existenta.

Intalneste pe parcurs o mana de supravietuitori, ce incearca sa traiasca, deziluzionati, la fel ca pe vremuri, iar calatoria sa ia sfarsit atunci cand o intalneste pe Emma (sau Em), chiar in oraselul sau natal.

Un amanunt surprinzator, tinand cont de perioada in care a fost scrisa cartea, este ca Em era partial neagra, in timp ce Isherwood era alb. Desi in acele timpuri casatoriile inter-rasiale erau puternic descurajate, Ish nu numai ca decide sa se casatoreasca cu Emma, dar ignora pur si simplu acest aspect rasial. Este primul care recunoaste faptul ca traiesc intr-o noua lume, unde astfel de detalii sunt irelevante. Esentialul il reprezinta supravietuirea omenirii.

Pe parcurs apar si alti supravietuitori, se nasc copii, se formeaza o micuta comunitate si viata intra intr-un fel de semi-normalitate. Accentul se pune astfel pe o supravietuire logica, umana as zice, in locul unei pline de actiune, lupte si scene spectaculoase.

Farmecul cartii mi s-a parut insa ca a constat in lupta dintre vechi si nou, intre vechile generatii, cele ce apucasera sa cunoasca clasica civilizatie, si noile generatii, pentru care aceste lucruri se incadreaza la categoria mituri si povesti.

Ish incearca sa readuca gloria civilizatiei dar e singurul care e cu adevarat interesat si devine un observator semi-pasiv al noii lumi. Constata cu tristete, dar si optimism, ca fosta civilizatie va muri odata cu el, dar omenirea in sine va supravietui, iar noua generatie nu se agata de trecut ci isi cladeste propriul drum.

Faptul ca George R. Stewart nu este un scriitor de S.F.-uri, explica probabil de ce Earth Abides e ceva mai "literara" decat alte opere similare. Dar acest lucru nu cred ca e foarte relevant.
Tot ce conteaza este ca e o lectura buna.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii