Draperiile

Camera in care locuiam cand m-am mutat la Alex avea nevoie de renovari serioase, ca tot apartamentul de altfel. Am stat multa vreme cu tapetul lipit pe cale sa se desprinda, prins temporar pe pereti cu guma de mestecat.

Incet, incet, am inlocuit mobila, parchetul, am zugravit si acum arata mult mai bine. Insa cel mai mare impact l-a avut montarea draperiilor.

S-a intamplat undeva mai pe la inceput. Soarele ne batea adesea in geam vara, incalzea camera si ne orbea. Devenise atat de stresant incat la un moment dat nu am mai rezistat si am fost sa cautam niste draperii care sa se potriveasca.

Bugetul nu era tocmai generos dar am reusit sa gasim in Leroy Merlin niste draperii dragute, de un portocaliu din cale afara de simpatic si de plin de viata. Le-am montat singuri, in aceeasi zi si am fost, in sfarsit, feriti de soare!

In plus, aspectul camerei se schimbase si el. Se mai innoise putin, capatase ceva mai multa culoare si parca iti era ceva mai drag sa deschizi usa.

Si imi aduc aminte, si nici nu cred ca o sa uit prea curand, cum stateam intr-o buna zi in curtea blocului si am zarit o fereastra ce sarea in evidenta, cu niste draperii frumoase foc! Le admiram si ma intrebam cu multa curiozitate… ale cui or fi oare?

Cand am realizat ca de fapt a noastra e camera, a fost una dintre cele mai placute surprize.