Din pix

Era o vreme când principalul meu hobby era să desenez. Dacă nu aș fi fost lovit și de virusul lecturii mi-aș fi pierdut probabil tot timpul cocoșat deasupra unei coli de hârtie.

Răspunsul la întrebarea "de ce nu mai desenez?" e mai complicat și, sincer să fiu, nici eu nu cred că îl știu. Dar am încercat totuși să o mai fac, ocazional. Însă într-o variantă mai modernă.

Am un iPad pro dotat cu un Apple Pencil și cu Procreate instalat. Pentru cei ce nu înțeleg acești termeni, asta înseamnă că am o tabletă aproape de dimensiunea unei coli A4, pe al cărui ecran pot desena direct cu un creion digital, la fel ca în varianta analogă. Iar softul Procreate permite unui artist să deseneze pe mai multe layere, să mărească sau să micșoreze o zonă, să o rotească, să șteargă o greșeală sau să revină la o versiune anterioară.

La un moment dat (prin 2020) am reușit chiar să desenez ceva de care să fiu mulțumit.

Cu iPad-ul a fost într-adevăr mai ușor. Am putut face schițe, planifica exact zonele, zoom pentru a trasa detaliile și tot felul de alte șmecherii. Dar a fost mai ușor doar tehnic.

Alte desene nu am mai făcut de atunci, în pofida încercărilor. Toate aceste opțiuni care îți fac, în teorie, viața mai ușoară, te și limitează în același timp.

Pe vremuri eram mult, mult mai prolific și desenam direct din pix. Fără teamă, cu un curaj pe care doar cineva care iubea să deseneze putea să îl aibă, obișnuiam să trag liniile pe foaie cu o certitudine de care acum îmi e dor.

Nu exista undo, nu exista gumă de șters. O greșeală însemna că trebuie să arunci hârtia și să o iei de la capăt. Și da, numai eu știu câte caiete cu desene neterminate am strâns. Dar și cele care ieșeau... ieșeau!

Dacă puneai mâna pe pix și trasai o linie trebuia să o faci cu o idee în spate. Colile A4 nu creșteau pe garduri, nu îmi permiteam să le irosesc pe orice moft. Iar asta te face un artist mai bun.

Fără roți ajutătoare! Cum spunea Yoda, "Do or do not. There is no try". Direct din pix sau nimic!