Dimineață de weekend

După o săptămână lungă dar mai ales obositoare, presărată cu alergări matinale, un mic deficit de somn și ceva oboseală generalizată, a venit într-un final weekend-ul.

Problema cu trezitul de dimineață în (aproape) fiecare zi este că tinzi să o faci și atunci când nu ți-ai dori, cum ar fi o zi de sâmbătă. Oricât de mult mi-aș fi dorit să mă trezesc natural, după un somn odihnitor și, mai ales, lung, tot "07" scria pe ceas la oră atunci când m-am trezit.

Șapte ar trebui să fie numărul zilelor din săptămână, nu ora la care să te trezești. Mai obosit ca de obicei, am profit de weekend și am încercat, cu succes, să adorm la loc. Apoi m-am trezit iar. Apoi am adormit iar. Apoi am luat-o de la capăt.

Trezitul în weekend e un proces delicat. Luni? Marți? Restul zilelor de lucru? E cel mai simplu: a sunat alarma, s-a terminat șmecheria. Țaca-paca, perna iaca nu mai e, te duci, te îmbraci, pui apă la fiert pentru cafea și te pregătești de muncă. Sâmbătă și duminică? E mai complicat puțin.

Presupunând că nu trebuie să mergi nicăieri, trebuie să procedezi cu grijă. E o balanță delicată ce trebuie păstrată. Prea puțin stat în pat și simți că nu a fost weekend și nu ai apucat să dormi și să te odihnești. Prea mult stat în pat și simți că ai irosit ziua fără să te bucuri de ea.

Cred că asta înseamnă, de fapt, să fii adult: trezitul de dimineață să fie un lucru complicat. Iar dacă lucrurile merg bine și nu intervine nimic neprevăzut, o moarte ideală e una în care realizezi că te-ai plictisit și decizi să nu te mai trezești.