Dimineață de iarnă

Diminețile de iarnă sunt cum altfel decât reci?

La matinala oră 7, o oră la care alții au început deja să lucreze, e încă întuneric afară. Sigur, începe să se strecoare timid ceva lumină dar o face lent, de parcă până și razele soarelui au înghețat

Înghețate sunt și rictusurile de pe fețele ghinioniștilor care ies afară. Înfofoliți și totuși friguroși, oamenii traversează zgribuliți străzile în timp ce pe trotuare mașinile încep să se trezească din starea lor de încremenire.

Aburi de ceață, gaze de eșapament și exalațiile pietonilor se ridică la cer iar dacă ai noroc coboară la schimb fulgi de nea. Dacă nu, te încojoară nu doar frigul ci și griul.

Am prostul obicei de a ieși dimineața la alergat. Nimic, dar nimic nu te trezește mai bine decât câțiva kilometri prin aerul rece al orelor matinale. Dar nu frigul în sine e responsabil de asta ci dimineața în sine.

Antidotul somnului nu e o cană de cafea, e o dimineață de iarnă. Pentru că o dimineață înghețată de iarnă e opusul perfect al somnului. Nu mai ești sub o pătură călduroasă, pe o saltea comodă, afundat într-o pernă moale. Iarna, dimineața totul are colți.