Deploy-ul

Bug-ul era un bug ca oricare altul. Pentru anumiți utilizatori, în anumite situații, anumite opțiuni nu funcționau cum ar fi trebuit.

Soluția era și ea ca oricare alta. Câteva linii de cod, scrise în câteva metode, corectând câteva scenarii problematice.

Modificările fuseseră testate, soluția aprobată, tot ce mai rămânea era deploy-ul, procedura sfântă prin care codul din producție era actualizat cu ultimele îmbunătățiri. Asta în teorie.

În practică, deploy-ul era procedura prin care se introduceau adesea probleme noi și era "sfântă" pentru că de fiecare dată toți cei implicați se rugau la Dumnezeu să nu pună în cap platforma. Drept urmare, când programatorul responsabil de deploy se pregătea să înceapă festivitățile, fu întrerupt brusc de superiorul său.

-Stai! Ce crezi că faci? urlă acesta la el.

Ca o căprioară în luminile farului, programatorul răspunse cu ezitare:

-Deploy-ul...?

Fu privit cu șoc și groază.

-Bă băiatule... cum să faci deploy? Tu nu știi ce zi e azi? E marți 13!

Programatorul începu să se scarpine în cap. O fire logică, și nu doar prin natura meseriei sale, refuza să creadă în superstiții. Dar în loc ca argumentele sale să aibă un impact, se adâncea din ce în ce mai tare în ridicol.

-Nu contează ce crezi tu, i se explică. Cum crezi că vor reacționa clienții când vor auzi că s-au făcut modificări pe marți, când sunt trei ceasuri rele, și mai e și 13 pe deasupra?

Și așa era. Programatorul nu luase asta în calcul. În lumea sa binară, de 0 și 1, alb și negru, nu existau nuanțe de gri. În lumea reală însă oamenii credeau în tot soiul de superstiții și trebuia să ții cont de ele. O lecție valoroasă, pe care nu avea de gând să o uite.

-Atunci... nu putem face deploy nici mâine, spuse programatorul. Soluția a fost scrisă pe marți 13, e riscant.

Superiorul său înclină din cap cu aprobare. Era o remarcă înțeleaptă.

-Joi e sărbătoare, nu putem nici atunci, completă el.

-Nu putem nici vineri, continuă programatorul. E... vineri. Vinerea nu se fac deploy-uri.

Orișicât de logic, analitic și anti-superstițios ar fi fost, până și programatorul credea în ceva. Deploy-urile făcute vineri erau riscante. În fond, de ce să lași pe vineri ce poți face luni. Așa că propuse cu speranță în glas:

-Facem luni atunci?

-Luni, veni și confirmarea.

Apoi plecară amândoi acasă. Zi cu ghinion, marți 13... era cât pe-aci să fie nevoie să muncească.