Deadpool - filmul de Valentine's Day

Deși nu sunt al sărbătorii de 14 februarie (și, din fericire, nici prietena mea nu este), anul acesta am cedat tentației și am făcut un gest foarte previzibil: am fost să vedem Deadpool.

Alături de Batman v Superman: Dawn of Justice sau X-Men: Apocalypse, se număra pe lista filmelor pe care țineam morțiș să îl văd la cinema încă de când a fost anunțat. Nu pot spune că sunt un mare fan al lui Deadpool, dar am citit destule comics-uri cu el încât să știu că o să îmi doresc să văd un film cu el făcut ca la carte.

poster Deadpool
By Source, Fair use, https://en.wikipedia.org/w/index.php?curid=46244159

În momentul de față, Deadpool distruge recordurile de box office și pe bună dreptate. Cum de are atât de mult succes? Poate pentru că deși nu este neapărat un film bun este cu certitudine o ecranizare aproape perfectă a personajului.

Fanii anti-eroului Marvel știu că Wade Wilson, un mercenar desfigurat în urma unor experimente, dar dotat cu abilități supraomenești de regenerare, s-ar fi așteptat la un film plin de umor negru dar și mai porcos, uneori chiar infantil, violență aproape caricaturală precum și tendința de a sparge cel de-al patrulea perete. Fix asta a oferit filmul!

Nu m-am mai simțit atât de bine de la Guardians Of The Galaxy sau Mad Max: Fury Road. Pe lângă faptul că Ryan Reynolds a fost aproape memorabil în rolul lui Deadpool, capturându-i perfect spiritul, am avut parte și de un spectacol neașteptat prin aparațiile lui Colossus și Negasonic Teenage Warhead.

Pur și simplu nu am nici un reproș. Deși filmul nu e complet perfect, nu are nici un defect vizibil și reușește să transpună pe ecran nonconformismul benzilor desenate, încă de la primele scene din film. Drept urmăre, nu am cum să nu mă alătur horzilor de fani și să spun la rândul meu: mergeți să îl vedeți la cinema! Merită!