De unde vine umorul?

Când am făcut prima caricatură aveam poate 5 sau 6 ani. Tradiționalul "stick guy" poartă o "conversație" cu o albină.

"De unde ești", întreabă personajul.

"BZ BZ BZ", bâzâie albina.

"Și eu tot din Buzău sunt", vine răspunsul personajului.

Umor stupid, tradiționalul low-hanging fruit al unui copil care știe din abecedar că albina face "Bzzz" iar mașinile din Buzău (de unde sunt) au ca înmatriculare "BZ". Cea mai evidentă glumă, la care și un copil s-ar fi putut gândi (și a făcut-o de altfel). Cu toate astea, a născut suspiciune!

Un nene venit în vizită, vecin parcă, a văzut-o și a refuzat să creadă că e făcută de mine. N-are cum, dom'le, e copiată de undeva! Era practic imposibil ca un copil să facă o caricatură.

Apoi undeva prin clasele primare am inventat o glumă. Trei copii vorbesc între ei.

"Sora mea mănâncă cartofii prăjiți cu ustoroi", spune primul.

"Sora mea mănâncă cartofii prăjiți cu sare", spune al doilea.

"Sora mea îi mănâncă cu furculița", spune cel de-al treilea.

Un banc generic, bazat pe cel mai de bază concept al umorului: a, b, c și 4. Pornești pe o listă, respecți un format și pe final pac! te duci pe altă rută. Mi-a venit în minte când așteptam să se facă cartofii prăjiți (ce coincidență, nu?) și aveam la rândul meu o soră, precum copii din bancuri.

Dar nimeni nu a vrut să creadă că am inventat un banc. N-are cum, dom'le, l-am auzit în altă parte și am uitat de el. Nu inventează nimeni bancuri!

Mulți ani mai târziu, pe vechiul blog, am postat o parodie după Luceafărul, "compusă" prin liceu și găsită printr-un vechi caiet. Din nou, o chestie stupidă, de amator. Parodiile făcute după poezii celebre sunt umor de cea mai joasă speță, ai deja o structură și doar schimbi cuvinte și idei pe ici, pe colo. Cu toate astea, am avut rapid parte de un comentariu de la un individ care refuza să creadă că e scrisă de mine.

N-are cum, dom'le, e copiată de undeva! Cum să scrie o persoană reală, cu nume și prenume, ceva umor?

Uneori cred că majoritatea oamenilor e atât de nehazlie și stupidă încât are impresia că tot ce e amuzant apare din aer. E pe undeva un fenomen natural, o combustie spontană când se întâlnesc flatulențe cu râgâituri și pac! apare gluma. Cade un bețiv în șanț, pe partea cealaltă iese un banc. Că doar nu s-o gândi nimeni la ele, doamne' feri!