De asta nu avem lucruri frumoase

Undeva lângă bloc, pe peretele unei stații electrice, cineva a făcut acum mulți ani un grafitti.

Nu era vreun Banksy sau mare artă dar era curățel, colorat și simpatic. Chiar dacă era practic vandalism, aducea un strop de viață unui perete altfel plictisitor.

În fiecare seară, când scoteam câinii la plimbare, mai trăgeam cu ochiul acolo și vedeam ceva non-anost. Până azi.

Când am ieșit la plimbarea din seara asta... oroare! Șoc și groază! Cineva vandalizase vandalismul.

Niște mucea cu aere de grafferi au făcut rost de niște spray-uri și și-au bătut joc de munca celui de dinainte.

Dacă până acum aveam un grafitti care nu arăta urât, acum avem o mizerie de perete care arată a sufragerie de boschetar.

Bă, dacă tot te chinui talentul, fă și tu pe lângă. Nu strica ce e deja acolo, că-i păcat. Dar nu, noi nu putem avea lucruri frumoase, vine imediat cineva și își bagă piciorul.

Din perete vopsit în perete cu grafitti în perete mizerie. Din rău în mai rău. Așa s-a prăbușit și Roma.