Cursă cu obstacole

Se spune că alergarea de tip trail, prin munți sau pe dealuri, e mai dificilă decât cea pe asfalt. Pantele mai abrupte, terenul accidentat și prezența bolovanilor necesită să fii mai atent la ceea ce faci și să ai glezne puternice. Cei care cred asta nu au alergat în București.

Într-adevăr, în oraș nu ai pantele pe care le ai pe munte. Dar diferențele se opresc aici.

Cine a alergat prin capitală știe că terenul numai drept nu este. Doar pe borduri te poți baza, fiind schimbate de fiecare primar cu regularitate, dar restul e plin de gropi. Așa-zisul asfalt de pe trotuare este mai plin de gropi și delurit decât o potecă montană. Bonus, e mai dur și mai obositor pentru tălpi decât pământul. Iar dacă mai și plouă afară...

Alergarea prin oraș după ploaie este o veritabilă cursă cu obstacole. Deja implică fente printre mașinile parcate pe trotuar și ocoliri de mașini care circulă pe șosea. La tot acest amalgam de piruete se adaugă sărituri peste bălți.

Vremea rea? Noroi? Pe astea le ai și în oraș iar atunci când calci într-o baltă apa e la fel de rece și murdară. Măcar la trail ai parte de liniște și aer curat. Și da, nu te mănâncă ursul, dar îți mănâncă poluarea plămânii și potopul de mașini nervii.

Nu, nu. Alergarea trail e aia ușoară!