Cum îți dai seama că îmbătrânești?

Cele mai bune grătare pe care le-am mâncat au fost, fără îndoială, cele făcute la ieșirile de teambuilding. Avem mulți colegi care se pricep, știu să aleagă cărnuri bune, să le condimenteze, să le macereze, să le lase pe grătar fix cât trebuie. În mod normal masa de seară este punctul culminant al fiecărei ieșiri, când se pune friptura pe masă iar burdihanele se umplu. Nu și anul acesta.

La ieșirea din octombrie, după o mini-drumeție de aproape o oră prin vreme rece și ploioasă, ne-am întors unde după masă la o ciorbă fierbinte, care fusese pusă pe foc înainte să plecăm. În timp ce așteptam să îmi pun lichidul magic în castron, am realizat cu uimire că eram mult, dar mult mai entuziasmat de ciorbă decât de grătarul din câteva ore. Drept urmare, mi-am și pus vreo 2 sau 3 castroane (a fost suficientă pentru toată lumea).

În seara asta, prietena mea are la cuptor felul II doi din cină: coaste macerate la cuptor, cu garnitură de cartofi. Știe să condimenteze carnea, e un bucătar priceput (unul din motivele pentru care trebuie să alerg, ca să nu pun prea multe kilograme în plus(. Și cu toate astea, gândul meu e la primul fel de mâncare: ciorba de văcuță care e și ea pe foc.

Sau, cine știe? Poate nu e semn că îmbătrânesc ci denotă o maturizare culinară. Azi o ciorbă, mâine un ceai...