Cu mâinile în buzunar

Unii ar putea crede în mod eronat că scopul buzunarelor este să depoziteze lucruri. Un portofel, o batistă, un telefon sau alte mărunțișuri cât de cât utile și care ar putea încăpea în spațiul respectiv. Dar aceea e doar o coincidență. Buzunarele au fost create ca să ai unde să îți ții mâinile.

Alternativa care ar fi? Să le ții încrucișate pe piept, în semn defensiv și să creadă lumea că ai ceva de ascuns? Să le ții ascunse la spate? Ar fi o alternativă, dar devine obositor în timp. Nu poți nici să le lași să atârne moi pe lângă corp, ca niște șosete fleoșcăite, întinse la uscat pe o sârmă.

Poți să le agiți prin aer până obosești dar e valabil doar dacă ești la un concert, altfel pari nebun. Sau poți să gesticulezi cu ele când vorbești... însă numai dacă ești o persoană vorbăreață.

Pentru ceilalți, grosul populației, există buzunarele. Țin de cald iarna, îți ascund unghiile dacă ai țărână sub ele sau bătăturile, să nu creadă lumea apoi că ești pălmaș. Oricum ai da-o, ai numai avantaje. Cel puțin dacă ești bărbat.

La femei e altfel. Acolo mâinile sunt obiect de fală. Le ungi cu cremă, să fie fine. Iei unghiile la pilă apoi le vopsești cu ojă și le decorezi cu zel ca pe ouăle de Paște. Ca să nu mai zicem de inelele pe care le porți. E altceva. Vrei să se vadă, să iasă în evidență chiar. Și de asta rochiile nu au buzunare.