Coincidențe

Obișnuiam să car după mine, în rucsac, câteva pansamente cu leucoplast. S-au dovedit adesea utile și nici grele nu erau. Dar am rămas recent fără și nu am apucat să îmi reînnoiesc stocul.

Precedentele pachete le cumpărasem de la vânzătorii amulanți ce se mai perindă prin tramvaie sau trenuri dar când am avut nevoie de unul bineînțeles că s-au lăsat așteptați. Până în dimineața aceasta.

"Leucoplast avem, numai la un 1 leu", se lăuda, printre altele, un moșuleț în tramvai.

-Dă-mi și mie un pachet, sparge o cucoana gheața. Hai și eu, îmi zic, și îmi fac curaj, scot o bancnotă de 1 leu din portofel (singura rămasă de altfel), și îi fac semn.

-Vreau și eu leucoplast, vă rog, și îi flutur banii.

-Nu mai avem... îmi spune el. Mă duc acum să mai cumpăr.

Bineînțeles că nu mai avea. Coincidență.

Săptămâna asta prietena mea a terminat programul de lucru tot la 18. În teorie, desigur.

Luni mi-a dat mesaj să mă anunțe că stă peste program. Nu-i nimic, îmi zic, o iau încetișor spre ea și ne întâlnim pe drum.

După 30 de minute de mers pe jos prin zăpadă și viscol am ajuns la clădirea unde lucrează, unde am mai așteptat încă 20 de minute să iasă.

Marți mi-a dat mesaj să mă anunțe că stă peste program. Nu-i nimic, îmi zic, și deja pățit, rămân și eu la birou, luptând cu plictiseala vreme de 30 de minute.

Astăzi, miercuri, la 18:01, în timp ce mă pregăteam să sting calculatorul, mă apelează pe chat un coleg cu o problemă urgentă, ce nu putea fi amânata pe a doua zi. Nu-i nimic, îmi zic, oricum trebuie să o aștept pe Alex.

Apoi îmi sună telefonul. Nu, nu stă peste program. Mai mult chiar, tatăl ei a venit cu mașina să ne ia. Îmi pare rău, îi zic, rămân peste program, nu am idee cât durează.

Bineînțeles că fix azi a trebuit să se întâmple. Coincidență.