Maturizare

Pe vremea când eram elev de liceu obișnuiam să jucăm iarna fotbal pe zăpadă, în timpul orelor de sport. Săptămână de săptămână, în pantaloni scurți și maieu, dădeam piept cu gerul și vântul de iarnă fără pic de considerație pentru frig.

Nici măcar nu reprezentam excepția. Paradoxal, excepțiile erau puținele persoane îmbrăcate mai “gros”, cu pantaloni și tricouri cu mâneci lungi.

Iarnă de iarnă am înfruntat frigul îmbrăcat sumar, ca și cum ar fi fost o simplă briză răcoroasă de vară. În prezent însă lucrurile stau complet diferit. Ca un pensionar prevăzător, car după mine în rucsac un fes și o pereche de mănuși, pentru orice eventualitate.

Capacitatea mea de a tolera frigul nu s-a micșorat, din contră. Sunt probabil mai rezistent ca niciodată din acest punct de vedere. A scăzut însă invers proporțional capacitatea mea de a fi dispus să suport frigul.

E un semn de maturizare, aș zice. Sau poate e doar intoleranță la frig.