Chef? Chec!

Cea mai mare problemă pe care o avem e faptul că ne pierdem încă timpul cu cheful.

Dacă nu ai chef e mare bătaie de cap, mai ales atunci când ai obligații de care nu poți scăpa. În lipsa lipsei de chef nu era așa mare stres, doar o operațiune de bifat din lista de to-do și aia era, scăpai. Dar fără chef... vai, totul se transformă într-o corvoadă, o tortură, și ajungi să îți complici singur viața.

Dacă ai chef e iarăși mare bătaie de cap, mai ales când nu ți-l poți îndeplini. De o banală dorință sau înclinație mai scapi, nu și când ți-e chef de ceva! Brusc, obiectul "chiefuit" devine o obsesie de care nu poți scăpa iar lipsa lui cea mai mare durere. Nu poți să îți îndeplinești cheful? Tot o tortură, tot o complicație suplimentară.

Acum să privim la cealaltă alternativă: checul.

Dacă nu ai chec, e ok. Face bine la siluetă și oricum prea mult zahăr nu e sănătos. Mai e și scump, mai ales raportat la cozonac. Înlocuiești cu un măr și aia e, nu e o tragedie. Nu e ca și cum ai avea chef de chec.

Dacă ai chec e chiar mai bine. Lasă că nu te îngrașă un singur chef și oricum nu are așa mult zahăr. E mai scump dar e și mai bun decât cozonacul. Cine poate refuza o felie de chec?

Cu chec, fără chec, oricum ai da-o sunt numai avantaje. Comparați asta cu cheful, cine câștigă? Chiar și în cazul singurului chef bun, paranghelia, tot checul câștigă. Pentru că orice petrecere e mai bună cu ceva dulce pe masă!