Cel mai nesuferit pisoi

Cam acum un an, pe când plimbam javretele, prietena mea a găsit în iarbă doi pisoi abandonați, băiat și fată.

Fata avea blană deschisă la culoare și ochi albaștri. Și-a găsit imediat o casă unde continuă să fie în centrul atenției și în ziua de azi (conform prietenei, care o mai urmărește pe Facebook pe noua stăpână).

Băiatul, în schimb, nu era special ci un pisoi generic alb cu negru. Nu l-a vrut nimeni așa că a rămas pe capul nostru. Facerea de bine...

L-am lăsat în grija tatălui prietenei mele, care l-a botezat "Scarfon" și a crescut la el în cameră, izolat de celelalte pisici din casă (care nu prea erau primite acolo) dar și de câinii din sufragerie.

Când a mai crescut, a fost lăsat în "libertate", unde a s-a apucat cu foarte mare succes să îl detroneze pe Drac de pe poziția de cel mai nesuferit pisoi.

Știți copilul ăla ciudat și singuratic care încearcă să se bage în seamă dar pe care nu îl place nimeni pentru că e un dubios care nu știe să se joace? Ei bine, noi am avut varianta felină.

Chinuitor cu toate mâțele și mușcăcios atunci când vroiai să îl mângâi, Scarfon și-a câștigat rapid porecla de Dickface. Nu numai din cauza petei de o formă nefericită dar sugestivă de pe față - dar și cea de pe ceafă, care se mai termină și cu un spermatozoid, cât mai ales din pricina personalității.

A căpătat o pasiune nesănătoasă pentru surorile vitrege roșcate, Năsuc și Scârțulica, ce a culminat cu un atac asupra Năsucului. Când prietena mea a încercat să îi despartă, i-a sărit ei pe picior, mușcând-o și zgâriind-o până la sânge - foarte mult sânge. Mi-a făcut și mie același lucru pe antebraț, când am încercat să o salvez, după care s-a retras într-un final în sufragerie.

A fost un punct de cotitură pentru el și la un pas să fie zburat către o asociație de iubitori de animale, spre adopție. Din fericire pentru el, s-a mai îmblânzit de atunci, în special după castrare, când au încetat să mai urle hormonii în el.

Acum a avansat la rangul de nesuferit. În continuare nu îl place nici o pisică, doar Jegăriciul îl mai tolerează ocazional dar măcar nu mai mușcă și zgârie cu agresivitate și a descoperit că parcă îi place și lui să fie luat în brațe și mângâiat.