Ce am învățat alergând

În mai 2022 am alergat primul meu semimaraton (oficial): 21.1 kilometri în 01.59:29. A fost o experiență memorabilă dar cel mai mult m-a marcat nu cursa în sine, ci antrenamentul.

Ca să detaliez, să alergi 21 de kilometri în mai puțin de 2 ore nu este o performanță notabilă (ba e chiar fix mediocră pentru bărbați) dar implică să alergi în continuu pe toată durata, păstrând un ritm deloc ușor. Ca să pot realiza asta, am urmat timp de câteva luni un plan de antrenament oferit de ceasul meu Garmin.

În mod surprinzător, în timpul antrenamentului nu m-am apropiat deloc de un astfel de efort. Mai mult chiar, nici măcar nu a fost nevoie să alerg vreodată întreaga distanță de 21 de kilometri (am făcut-o doar pentru că așa am vrut, să văd dacă pot). Frumusețea antrenamentului (și lecția care a rămas cu mine) a fost modul compus prin care ajungi la acel rezultat.

Au existat două tipuri de exerciții notabile. Cele de tempo, unde era nevoie să mențin ritmul de alergare necesar în ziua competiției pentru un maxim de 45 de minute, deci nici măcar jumătate din ținta finală, și cele de construire de anduranță, unde trebuia să alerg undeva în jur de o oră și jumătate, până la un maxim de 2 ore, dar la un ritm mult mai lejer și mai sustenabil.

Practic am fost învățat să alerg cu viteza respectivă și mi-am condiționat organismul să reziste la un efort îndelungat. Apoi planul de antrenament le-a combinat.

Cele mai neplăcute dar și cele mai importante au fost așa numitele progression runs: o oră de alergare lejeră, urmate de 15-20 de minute de alergare la ritmul de competiție, urmate de încă 5 minute de alergare în viteză. Rezultatul era că te obișnuiai să alergi conform țintei de timp cu picioare obosite.

Mi-am propus să fac asta doar pentru că statisticile sugerau că aș putea să o fac, dar nu îmi imaginam că e posibil. Să alerg cu un ritm de 5:40-5:50 minute pe kilometru era o provocare pentru mine. Dar să o fac timp de 2 ore, fără pauză? Imposibil.

Dar să alerg cu acel ritm a fost realizabil, chiar dacă nu la fel de mult. Să alerg timp de două ore a fost realizabil, chiar dacă într-un mod mai lejer și nu pe aceeași distanță. Să alerg obosit fiind a fost realizabil, chiar dacă nu la fel de intens. Suma părților a fost la final mai mare decât întregul și am învățat atunci să am încredere în antrenament.

O provocare foarte dificilă poate fi spartă în mai multe bucățele și, odată ce le rezolvi pe fiecare în parte, poți să te iei la trântă cu problema originală.