Caraghios

Când eram mai tânar am pus mâna pe "Lotus de aur, vaza și prunișor de primăvara", traducerea în limba românâ a romanului scris de Lanling Xiaoxiao Sheng (un pseudonim, autorul real fiind necunoscut). Cartea în sine e interesantă, deși infamă datorită unui număr de pasaje cu tentă erotică. Bineînțeles, varianta pe care o aveam în bibliotecă era tradusă în limba română și publicată în comunism, în anii 1985, deci mult mai "curată".

Scrisă undeva între 1500-1600, povestea se desfășoară în China, în timpul dinastiei imperiale Song, undeva pe la 1100. Teoretic e despre Ximen Qing, un negustor lacom și corupt. Sincer să fiu, am uitat aproape toate detaliile. Ce îmi amintesc este că unul dintre personaje dorea să fie un soi de funcționar public și trebuia să treacă printr-un examen foarte dificil. Asta în China, la 1100.

Există și în prezent astfel de examene prin Asia. Japonia la are, la fel și Coreea, unde practic oricine poate să dea examen ca să devină funcționar public, fără să aibă vreo diplomă specială, doar că examenele în sine sunt foarte, foarte grele. Evident, nu e o soluție perfectă dar garantează faptul că în slujba statului ajung să lucreze oameni dacă nu incoruptibili, atunci măcar inteligenți și ambițioși.

În 2024, la noi, ministrul de finanțe declară că "Ar fi caraghios să dăm concursuri pentru funcții", ca urmare a faptului că un nimeni-neavizat ajunsese pe un post unde nu avea ce să caute. Care ministru e la rândul lui tot un nimeni care a declarat public că și-ar fi dorit să fie mai degrabă preot.

Mi-am readus aminte după ce am citit recent o știre despre mini-vacanța de Paște a bugetarilor. De ce să nu le mai dăm o zi liberă în plus? Doar numai crema cremelor lucrează la stat. Sunt sigur că și la noi au dat toți examene grele și cei numiți pe pile, care nu fac nimic, sunt excepția și nu regula.

Plătește mediul privat, e ok. Acolo nu s-au dat examene grele. Lor le e doar greu.