Cald - II

26 iunie 2025. O zi de joi ca oricare alta, o zi de vară ca oricare alta, o zi de muncă ca oricare alta. Ar fi pierit probabil în negura timpului dacă nu avea loc un mic eveniment.

După ce am înfruntat vitejește până acum începutul de vară, înfruntând cu stoicism chiar și temperaturi de peste 30 de grade (în casă), azi am cedat arșiței și am pornit pentru prima dată în acest sezon aerul condiționat.

Nu știu dacă a fost un joc nerostit între mine și prietena mea pentru a vedea care cedează primul sau dacă se datorează faptului că am reușit să (semi)reparăm geamul din cameră pentru a-l putea deschide iarăși pe larg, dar am stat până acum așa cum a intenționat natura.

Ne-am copt, ne-am topit, am transpirat și ne-am răcorit cu șpriț după plimbări și înghețată după masă iar aerul a rămas scos din priză, la fel ca anul trecut. Ce m-a făcut să mă răzgândesc? Faptul că termometrul de lângă mine a depășit pragul de 31 de grade.

La 31.1 grade, mai precis, cu un omuleț nefericit la fel ca în poza de articol (care e cu același termometru dar cu câteva zile înainte) am zis "stop!", m-am ridicat de pe scaun și am băgat aparatul în priză.

Ce mă speria la acest moment nu era costul la curent, chit că devine și acel simțitor, mai ales cu scumpirile anunțate vara asta. Ce mă speria, în schimb, cred că era resemnarea faptului că a venit vara.

Nu vara aia frumoasă, pe care o așteptai în copilărie, cu vacanță, joacă din zori până în seară, cu haine lejere și soare care te mângâia pe creștet. Ci vara aia scârboasă, de adult, de transport public îmbâcsit și puțind a transpirație, de tricouri umede pe tine, de un soare care te arde și te împinge spre insolație, și care te ține închis în casă pe timpul zilei.

Iar azi a venit vara. Și nu îmi place.