Căciula

Era vreo 2030, într-o zi de marți. Cam pe la prânz, dar doar din punct de vedere temporal, căci nimeni nu avea nimic de mâncare. O vreme friguroasă le răcea oasele cetățenilor rămași, cârpele peticite ce le acopereau corpurile nefiind capabile să opună cine știe ce rezistență vântului rece. Era o vreme bună de căciulă.

Ce de căciuli trebuie să aibă ceilalți..., privi cu jind Liviu către zidurile înalte care îi înconjurau țara.

Își imagina numai căciuli de blană, pufoase și călduroase, de o calitate nemaivăzută, cum numai străinii puteau să facă. Dar tot ce puteau să facă era să își imagineze lucruri. Nimeni nu mai avea habar de ce se ascundea prin spatele zidurilor. Construite în urmă cu vreo 10 ani de restul țărilor, pentru a opri corupția celor de aici să scape de sub control, pereții solizi îl împiedicau să vadă ce se întâmplă în restul lumii.

Inițial Liviu s-a bucurat. Ce îi păsa lui de ceilalți? Era ocazia perfectă pentru a înșfăca definitiv puterea. Și în timp ce cu o mână promitea, cu cealalta fura, îndesând-o adânc în buzunarul public și afundând-o apoi în cel personal. Au fost vremuri bune, de aur, până când au reușit să fure tot ce se putea fura. După care lucrurile s-au dus încet dar sigur de râpă...

Fără oameni care să producă, vilele s-au dărmat, limuzinele s-au stricat, hainele de lux s-au jerpelit și au sfârșit cu toții în mizeria unică și egalizatoare în care se scăldau toți locuitorii. Un singur lucru de vază mai rămăsese: o căciulă.

Din blană veritabilă, făcută pe vremea lui Ceaușescu, era singura care nu se destrămase. Cam lărguță sau cam strâmtă, în funcție de cap, era furată periodic când de unul, când de altul, neacoperind nici o căpățână mai mult de câteva minute. Până când s-a rupt și aia, tocită de prea multe pase dintr-o parte într-alta.

Acum erau toți zdrențăroși și cu capul gol. Egal de bogați, egal de săraci și cu toții mai presus de legi ce încetaseră de ani bună mai reziste.

Ce ar fi mers o căciula pe vremea asta..., oftă Liviu după ce scutură zăpada de începuse să i se așeze peste mustață. Dar nu avea ce să facă. Căciula nu mai era iar el de unde să fure alta?