Bolnav
Săptămâna asta nu a fost săptămâna mea. În noaptea de luni nu am putut să dorm și să mă odihnesc cum trebuie, marți am ieșit apoi ca de obicei la alergare și de acolo cam asta a fost. Nu știu exact ce s-a întâmplat, dar mai obosit ca de obicei, organismul meu a căzut pradă unui virus sau vreunei infecții încât nici restul zilelor nu am putut dormi.
Stări febrile, frisoane, momente în care transpiram excesiv, treziri și de 10 ori pe noapte (mi-a numărat ceasul), dureri de spate și tot tacâmul de petrecere, de simțeam că sunt într-un simulator de 90 de ani. Cum somnul și odihna sunt cheie pentru o recuperare rapidă, nopțile albe nu au ajutat deloc astfel încât joi am zis "destul! O să merg la doctorul de familie", în ideea că poate îmi trebuie vreun tratament mai puternic, poate chiar cu antibiotice.
Doctorul de familie, un domn simpatic dar pe care nu știu dacă l-am văzut de 5 ori în ăștia 10-15 ani de când m-am mutat în București, și atunci doar pentru adeverințe, avea un program cum au mai toți doctorii de familie: de luni până vineri, doar jumătate de zi. Deci succes să ajungi acolo dacă ai vreo nevoie reală și mai și lucrezi.
Am stat eu și m-am gândit și am zis să plec pe la 11:30 de acasă, știind că are program până la 12:30. M-am gândit că poate până atunci se termină ipoteticele cozi de pensionari, despre care legenda spune că vin de la prima oară să stea la rând, și aștept mai puțin de oră. Nu mă interesa ceva consultație în amănunt deci am zis că scap repede.
Ajung la 11:47, văd că programul era de fapt până la 13:00, și nu era nimeni la rând. "Ce noroc pe capul meu", mă gândesc, și ciocănesc ca să intru. Surpriză, ușa închisă!
"Domnul doctor a plecat", aflu de la recepția clinicii. De ce nu ar fi plecat cu mai bine de o oră mai devreme, că nu e ca și cum pot să îi vină pacienți în timpul programului, care e oricum de doar 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Coincidental, am ajuns să plătesc CASS-ul de 3 ori, ca să se asorteze cu numerele 4 și 5 de mai devreme.
Încă bolnav, pus și pe drumuri aiurea, mi-am făcut curaj să intru într-o farmacie în drumul spre casă. Chestii gen Coldrex aveam deja, de asta evitasem să trec până atunci, fără o rețetă.
Ca o notă, farmaciile din zona în care stau au niște farmaciste de nota 10. Nu zic că or fi toate din țară așa, dar doamnele de lângă mine au fost mereu amabile și ajutătoare și nu o dată le-am văzut ajutând cu multă răbdare bătrâni mai săraci și mai vulnerabili. Fac parte din sistemul privat de sănătate și sunt plătite mai prost decât un doctor, numa' zic.
Le explic simptomele, îmi recomandă niște chestii mai decente, îmi explică ce să iau și cât de des, încep tratamentul și, coincidență sau nu, în noaptea de joi spre vineri am putut dormi în sfârșit.
Acum, ca să fiu sincer, sunt un pic mai răutăcios din cauza stării agasante de oboseală. Nu am totuși o problemă cu sistemul public de sănătate, per se. Nu îl vreau privatizat, îl vreau doar necăpușat și banii care mi se iau cu japca pentru sănătate chiar să mă ajute când am nevoie.
