Becul și normalitatea

În timp ce plimbam cățelele prin cartier, o doamnă mergea grăbită în fața mea. Se intersectează cu un domn pe bicicletă, ce oprește în fața ei (probabil soțul)

-Am uitat să iau mălai, explică doamna.

-Ia și un bec, o roagă domnul.

-De care bec? întreaba doamna.

-Un bec, insistă domnul.

-De care bec? insistă și doamna.
-Un bec normal?, continuă imediat, încercând să detalieze.

-Un bec, răspunde domnul. Un bec normal.
-Un bec, concluzionează câteva secunde mai târziu același domn.

Becurile sunt de mai multe tipuri. Diferă puterea, luminozitatea, consumul, filamentul, scopul lor.

Cuplul se gândea probabil la cel mai comun tip de becuri, cel care s-ar potrivi probabil în majoritatea locuințelor și ar ilumina acceptabil. Nu cel mai bun, nu cel mai eficient sau mai ieftin, ci doar cel mai comun.

Acum câțiva ani becurile normale erau cele cu filament, acum nu se mai găsesc iar majoritatea sunt "energetice".
Acum câțiva ani, becurile energetice erau ciudățenii, nu normale. În prezent, cele cu filament sunt relicve care nici măcar nu se mai pun în vânzare.

Normalitatea tinde să fie un concept relativ și fluid, schimbându-se odată cu timpurile. Iar cei ce "decid" ce e normal sau nu adesea nu au nici cele mai elementare cunoștințe și nu ar putea descrie, în exemplul dat, tipurile de becuri sau concepte precum lumen sau watt.

Ar fi bine să ținem cont de asta data viitoare când cineva încearcă să aducă în discuție "normalitatea".