Automatizare

Când l-am văzut prima dată credeam că așteaptă să se facă verde la semafor, la fel ca restul muritorilor din intersecție. Era un polițist ca oricare altul, doar vesta reflectorizantă îl făcea să iasă în evidență. După care a început să gesticuleze brusc.

Ca un dirijor plin de patos, făcea semn mașinilor să înainteze. Semaforul era verde pentru mașini iar acestea înaintau firesc pe ritmul brațelor sale agitate frenetic.

Semaforul s-a făcut apoi roșu. Odată cu el s-a oprit și polițistul, nu înainte de a semnala mașinilor să se oprească. Probabil roșu la semafor nu era suficient de clar pentru șoferi.

Le-a permis apoi generos pietonilor să treacă. Semaforul arăta verde așa că aceștia începuseră oricum să traverseze.

M-am întors pe același drum iar el era tot acolo. Plin de vervă, gesturile sale oglindeau perfect semaforul. Era ca un sistem uman de redundanță în caz că tehnologia modernă ar fi dat greș.

A făcut apoi o pauză, obosit să mai dea din mâini. Dar semaforul nu avea nevoie de odihnă. A continuat să indice succesiv roșu-galben-verde. Sunt convins că își făcea treaba mult mai relaxat știind că are back-up.