Apropo de ANAF

Trecand in seara aceasta pe la unul dintre non-stop-urile din zona in care locuiesc, am asistat la finalul unei inspectii de la ANAF.

Am prins fara sa vreau discutia dintre patron (probabil) si unul dintre vanzatori. Spunea ca i-a dat 100 de lei dar a plecat si “ala” repede, dupa care a intrebat vanzatorul daca i-a dat si covrigei. Acesta i-a spus ca da, vreo doua pungi. Inainte de asta discutau despre cat de greu este sa te descurci in mod corect, imposibil chiar.

Intre timp, am cumparat ce aveam nevoie si am intins o bancnota de 50 de lei. Vanzatoarea s-a intors cu spatele si a scos niste bani de undeva de sub o cutie, mi-a numarat si mi-a intins restul.

N-am primit bon, nici n-am cerut si nici n-am de gand sa fac o reclamatie.

Mi-ar placea ca in loc de praf in ochi si chestii facute la misto sa se ia un set de decizii politice si economice care sa repare mediul de afaceri si sa ofere o baza legala pentru bacsisuri si cumparaturile facute pe caiet, astfel incat sa nu mai fie nevoie sa isi taie singuri craca de sub picioare inchizand afaceri pentru mici nereguli.

Dupa care sa faca putina curatenie in randul inspectorilor ANAF, sa li se ceara justificarea averilor si sa apara niste sange nou, iar institutia proaspat primenita sa inceapa un control real si general asupra companiilor, inclusiv a marilor giganti, care fenteaza statul cu sume imense.

Pana atunci, mult zgomot pentru nimic: niste gainari care se cearta cu alti gainari.