Analogia pumnului în gură

Destul de recent, o fază amuzantă (în funcție de perspectivă), a străbătut internetul. Dar să vă ofer un pic de context înainte.

Jake Paul e un individ care, din ce am înțeles, avea ceva canal de YouTube unde făcea tot soiul de porcării în încercarea de a cerși atenția tinerilor. Ulterior s-a reprofilat către... MMA? Box? Bătaie, în principiu.

Omul a avut câteva lupte aranjate, cu un profil ridicat, inclusiv una cu bătrânul Mike Tyson. În principiu, spectacol pentru public. Nu e un sportiv veritabil, care a ajuns în postura respectivă prin talent și ani de muncă, ci un măscărici propulsat de priza pe care a avut-o la public.

Buuuuun. Recent, acest individ a mai aranjat o luptă cu Anthony Joshua, un boxer de categoria grea veritabil. Ha ha ha, hi hi hi, hai să facem spectacol, declarații de presă, postură... orice ca să promoveze lupta și să scoată bani. Iar în ziua meciului, după câteva reprize, amatorul Jake Paul a primit un pumn în gură de la profesionistul Anthony Joshua care i-a spulberat falca. Operație, plăcuțe de titaniu și a rămas fără câțiva dinți. Karmic, aș spune, dar ideea e alta.

În ultimii ani, din cauza influenței negative a mass media și rețelelor sociale, pare că am alunecat într-un soi de nebunie colectivă în care, nu știu, ai impresia că majoritatea au ajuns să creadă că totul e un joc și trăim într-un reality show imens. În locul oamenilor valoroși, cu experiență reală în spate, avem parte de wannabe influencers care știu doar să facă circ.

Și s-a dovedit că da, uite că se poate ajunge la vârf doar cu aparențe. Jake Paul, un individ fără un talent excepțional, a ajuns să aibă lupte cu milioane, zeci sau chiar sute de milioane de spectatori, la fel ca luptele legitime din box, cu adversari la fel de legitimi. Doar că pe el l-a ajuns realitatea din urmă, într-un mod foarte dureros. Un pumn strategic în bot l-a adus cu picioarele pe pământ și, sper, ne-a mai reamintit că viața nu e doar spectacol ci e pe bune.

Dar dacă în exemplul acela pumnul și l-a luat cine trebuia, sunt alte situații în care victimele suntem noi, toți. Politica a alunecat și ea spre un circ televizat dominat de impostori. Președintele Americii e un țepar cu semne de demență ce forțează cumva tot globul să îl ia în serios. Pe meleaguri neaoșe, partidul cotat cu cele mai mari șanse la parlamentare e o invenție cu scopul de a transforma frustrarea populației în voturi, având în spate numai dubioși din partide eșuate, un fel de ligă a dejecțiilor. Și totuși și ei sunt luați în serioși, ca și cum ar fi totul un spectacol, fără implicații.

Sfaturi medicinale? Nu contează ce zic doctorii, contează cine o zice mai spectaculos. Observații științifice? Știm noi mai bine, am văzut clipuri pe YouTube și TikTok care dovedesc că pământul e plat iar vaccinurile provoacă autism. Toate astea se transformă într-un meci metaforic de box cu realitatea. Și tare mi-e teamă că în curând ne vom lua la rândul nostru proverbialul pumn în bot.

Tic tac...