A învia sau a nu învia

Dintre toate sărbătorile Vasile ura cel mai mult Paștele. Și nu îl ura pe cât se temea de el.

Nu numai că era o sărbătoare care nu îi aducea nici un fel de satisfacție culinară, nefiind fan nici carne de miel, nici stufat, drob, ouă fierte sau cozonac dar îl punea de fiecare dată în fața unei dileme care îi provoca un nivel maxim de anxietate socială.

În restul anului viața era simplă pentru Vasile. Era până în prânz, le spunea oamenilor "bună dimineața". Între prânz și seară, "bună ziua" iar după ce se întuneca, "bună seara". Iar dacă avea cumva dubii dacă e seară, dimineață sau zi putea alege oricând "bună ziua" sau chiar tradiționalul "salut". Nu și de Paște.

Nuuuu, de Paște, coșmarul vieții lui Vasile, cutumele se schimbau. Unii oameni se așteptau să fie salutați cu "Hristos a înviat" și trebuia să le răspundă cu "Adevărat a înviat". Alții nu respectau aceste tradiții și se uitau ciudat la el dacă încerca să îi salute în acest fel. Iar el nu reușea niciodată să îi identifice corect.

Dacă mergea pe calea standard și îi zicea omului "bună ziua" se uita urât la el și îi bătea obrazul că e Paște, răspunzându-i cu un "Hristos a înviat" pregnant.
Dacă încerca să urmeze calea creștinească și îi zicea omului "Hristos a învinat", se uita urât la el și i se răspundea cu un sec "bună dimineața", "ziua" sau "seara", după caz.

Iar Vasile se săturase, dar chiar se săturase să încerce să își mai dea seama care om e care. Viața lui era deja suficient de complicată ca să își mai bată capul cu astfel de detalii insignifiante. Așa că într-un an a clocit un plan.

Înainte de Paște și-a făcut rezerve suficiente de mâncare și cele trebuincioase, apoi a stat pur și simplu în casă, așteptând să treacă sărbătorile. Era pensionar, nu avea nevoi stringente de aer curat așa că și-a permis. Era un preț mic pentru liniștea sa mentală.

A stat până și departe de geamuri, nu care cumva să îl vadă vecinii și să fie nevoie să îi salute de la geam. Pândea, în schimb, din spatele draperiilor conversațiile din curte și, din spatele vizorului, cele de pe holul blocului. După 3 zile consecutive în care nu a auzit pe nimeni, dar absolut nimeni, care să rostească "Hristos a înviat" a decis că era în sfârșit sigur să iasă afară. Calvarul se terminase!

Coborând până la magazinul de la colț, se întâlni inevitabil cu un vecin dar nu a apucat să îl salute pentru că acesta i-a luat-o înainte.

-"Vasile a înviat!", a exclamat vecinul lui cu mare uimire.

-"Adevărat am înviat...", i-a răspuns el oftând.