Speriatul, cel mai timid pisoi

Speriatul, cunoscut si ca "Ala-alb-cu-maro" e probabil cel mai dulce pisoi pe care il avem si cu siguranta cel mai timid. E greu sa nu prinzi drag de el, desi e destul de eluziv.

Desi, ca dimensiuni, este unul dintre cei mai mari pisoi pe care ii avem, e foarte bleg si foarte sperios. Initial era mai mult un fel de aratare fantomatica, un pisoi ce stiai ca exista prin casa, dar nu stiai insa prin ce colt s-a mai ascuns. Rasarea doar cand ii era foame si cu greu puteai sa il prinzi pentru a-l mangaia. Mai mult, chiar si luat in brate si rasfatat, inima ii batea atat de tare si era intr-atat de panicat incat ti se facea mila de el si il lasai sa plece, sa se retraga in lumea lui.

Nu stim exact ce a patit de a ramas atat de traumatizat, probabil a fost batut cu bestialitate din moment ce era atat de speriat de oameni. S-a mai potolit insa dupa ce a fost castrat si a devenit ceva mai iubicios si bland. S-a "domesticit", vorba lui Alex. E drept, a ajutat si faptul ca nu l-a batut nimeni in tot acest timp cat a stat cu noi.

E de rasa comuna dar are ochi frumosi, blanzi, aproape ca de caine. Singurul sau neajuns este ca are prostul obicei de a uda paturile, motiv pentru care nu e primit in camera noastra. Cu toate acestea, profita de fiecare ocazie pentru a intra la noi. Si cum intra, tzup! se duce fix in pat, de fiecare data.

(pisica la pisca trage)

Spre deosebire de restul matzelor, care vin la noi in camera pentru ca au sanse sa mai gaseasca ceva mancare, el vine doar pentru a dormi in pat.

Probabil ca il atrag asternuturile curate si pufoase, altfel nu imi explic. Dar, dupa cum spuneam, are prostul obicei de a lasa o balta in urma lui, altfel l-am fi primit mai des.

In plus, e foarte, foarte, foarte lipicios. A mai dormit cu noi in pat de cateva ori si e intr-atat de iubitor incat devine stresant. Vine, se baga cu capul sau, mai rau, cu fundul in fata ta, incepe sa toarca si te invita sa il mangai. Il dai la oparte si revine. Iar se impinge in tine, iar il bati sa plece, iar revine si se baga in sufletul tau. E dragut, poate, in primele 2-3 minute, dupa care devine stresant.

Se intelege macar destul de bine cu celelalte pisici.

Traiesc in armonie si nu se bat, destul de iesit din comun, tinand cont ca masculii pot fi foarte bataiosi. Ma bucura insa acest lucru. E un pisoi bun, Speriatul, merita o casa in care poate sta linistit, fara sa il bata nimeni.

(Mitzoc, Speriatul si Sebi)