Păstrați chitanța

După pățania de ieri cu înștiințarea pentru un impozit deja plătit, am fost astăzi la Direcția de Impozite și Taxe Locale, înarmat cu înștiințarea în cauză, chitanța și multă răbdare.

Înăuntru, în mod deloc surprinzător, era o mare de oameni, dintre care destui cu înștiințări precum a mea în mână. După ce am făcut rost de un bon de ordine, mi-am așteptat în tăcere rândul. Aveam doar 4 oameni în față.

Cetățenii de la coadă, majoritatea bătrâni, păreau desprinși din poveștile umoristice. Cu un auz deficitar și o teamă ce aluneca aproape în paranoia, continuau să repete aceleași întrebări și să primească același răspunsuri.

-Da' sigur...?

-Sigur!

Tot stereotipice erau probabil și urările de bine ale celor de la coadă, grăbiți și exasperați de lentoarea celor din față.

-Hai, dom'le, că ți-a strigat numărul, mai că mă împinge un domn din spate. Încerc să îi explic că bătrâna de dinainte încă nu a părăsit gemulețul, continuând să ceară pentru a n-a oară confirmări.

Ajuns într-un final față în față cu funcționarea, pe al cărei chip se putea citi sictirul și plictiseala, încercă să explic situația. Se uită scurt pe înștiințare după care mă anunță să păstrez chitanța.

-Păstrați chitanța, e sfatul ei.

Nici nu am nevoie de mai mult. Era deja evident că statul o dăduse iar în bară și nu eram nici primul și mai mult ca sigur nici ultimul cu această problemă.

"Păstrați chitanța" e un sfat universal valabil. Pentru că nu știi niciodată când cineva o să considere că nu ai plătit tot ce trebuia și va încerca să îți ia pielea de pe tine. Așadaar, păstrați chitanțele și fiți pregătiți oricând să dovediți orice plăți făcute pentru că statul cu siguranță nu o face.