Pacostea

Pisicile din casa asta au un fetis ciudat cand vine vorba de rucsacul meu: adora sa il foloseasca pe post de pat, perna sau ascutitoare de gheare. Cu primele doua variante am o problema, cu cea de-a treia o problema foarte mare!

Pacostea, caruia i se spune "pacoste" pentru ca este o pacoste, un pisoi ramas mic, atat fizic, cat si mental, cu un chef de joaca provocator de foarte multe daune, s-a aflat azi printre cei ce imi ataca rucsacul.

-Hei! am tipat la el.

S-a oprit din sfasiat, privindu-ma vinovat pe sub sprancene. Dar nu vroia sa se dea de acolo.

M-am dus sa imi recuperez posesia, am luat rucsacul de pe pat, l-am smuls practic de sub pisoi si m-am dus sa il agat in cui, nu inainte de a-l agita in aer si a gesticula enervat catre pisoi, in speranta ca il voi face sa inteleaga ca nu. are. voie.

Matzul m-a privit fara sa dea semne ca ar fi priceput ceva, mai putin faptul ca e vinovat. S-a intors cu burta in sus, a intins labele si m-a privit resemnat. Gata, a capitulat. Si totusi, cum sa il bati sau sa il pedepsesti cand te priveste cu ochii aia mari si nevinovati?

Mai devreme mi-a darmat toate chestiile de dulapul de pantofi, varsand o cutie cu suruburi, pe care a trebuit sa le recuperez de pe parchet. Si-a luat doua palme peste fund dar m-a privit cu aceeasi lipsa de intelegere.

Nu stie mare lucru, el vrea doar sa se joace. Iar asta, desi ii ofera o dulceata anume, il face o foarte mare pacoste!