Zi, geamuri, etaje, scări
Am o zi de îmi vine să mă arunc pe geam. Cel puțin acesta e instinctul sau, mai bine zis, "zicala" care îmi vine în minte. În practică, dacă m-aș arunca pe geam, n-aș rezolva mare lucru. Pentru că deși locuiesc la ultimul etaj, ceea ce în teorie sună impresionant, când ai doar două etaje realizezi că doar sună.
De m-aș arunca, prin absurd, pe geam, aș reuși doar să fac o zi rea chiar mai rea. N-am eu norocul să aterizez direct în cap, ba chiar aș zice că sunt șanse să mă aleg doar cu niște vânătăi serioase, dar nu suficient de serioase încât să îmi pună capăt zilei. Back to work, *sunet de bici*!
Dacă aș fi stat la ultimul etaj al unui zgârie-nori respectabil, să știm o treabă, atunci da. Să te arunci pe geam de acolo, ehei, păi aia da săritură. Ajungi, doi în unu, plăcintă și subiect de știri naționale. Doar că oamenii care stau la ultimul etaj al unui zgârie-nori nu au zicala asta. Oamenii aceia se mai uită ocazional pe fereastră, văd cât de ditamai distănțăul e până jos și au alte vorbe. De pildă, "am o zi de îmi vine să cobor pe scări". Aia da!
La un zgârie-nori cu multe zeci de etaje, aș zice că suferința mișcării fizice, treaptă cu treaptă, poate rivaliza lejer cu impactul pe care îl suferă cineva care sare de la etajul doi. Nu e o chestie așa, rapidă, pe care o faci dintr-un impuls. E un gest calculat, trebuie să cobori etaj cu etaj, în timp ce picioarele îți devin din ce în ce mai obosite... vai de capul tău!
Nu e exclus ca cineva care trece printr-o astfel de suferință să cugete că dacă ar fi stat într-un bloc cu mai puține etaje, s-ar fi aruncat pe geam. De-aia și eu, de la doi, zic că m-aș arunca în loc de coborât pe scări. Căci nah, 's două amărâte de etaje, pe alea până și un bătrân le dovedește eventual. Cu chiu, cu vai, cu "șalele mele...", dar le urcă. Pune-l acum pe moșuleț să facă asta și într-un bloc-turn și deschide primul geam care îi iese în cale.
Mă rog, sunt calcule și calcule aici, o întreagă știință în spate. De nu aveam așa o zi, probabil aș fi stat să inventez o nouă ramură a matematicii, cu ecuații oficiale care să determine varianta optimă în funcție de numărul de trepte, de etaje, circumferința ferestrei și a burții și, pentru orice eventualitate, ascendentul lui Uranus în Mercur.
Mai nasol e de ăia de la case. Să sari pe geam e ca și cum ai ieși pe ușă, dar cu extra pași. Să cobori? Maxim până în beci. De-aia e mai bine la bloc, aici ai alternative.
