Vorba de duh

Un filozof celebru, faimos in toata lumea, ale carui vorbe erau sorbite de milioane de adulatori, si share-uite si reshare-uite pe Facebook, s-a gandit intr-un moment de betie sa faca o sotie.

Se spune uneori ca unn nebun arunca o piatra in lac si zece intelepti nu o pot scoate. Cand o face insa un inteleg, se gasesc zece prosti care sa sara dupa ea. Asa ca filozoful a scos pe gura o maxima stupida, si fara sens, a aruncat-o maselor de discipoli si i-a privit amuzat cum incearca sa o analizeze.

I s-au luat interviuri peste interviuri, i s-au trimis scrisori peste scrisori, fiind intrebat de fiecare data care este sensul cuvintelor sale, dar acesta a refuzat sa le raspunda. La un moment dat, saturati fiind de tacerea filozofului, si de repetatele refuzuri ale acestuia, au inceput sa apara diverse persoane ce si-au dat cu parerea legat de semnificatia falselor vorbe de duh.

Au fost multe opinii si multe interpretari, unele stupide, altele logice, altele ce pareau a comenta cu totul si cu totul alta tema, insa nimeni nu parea sa se apropie de "adevar". Cu timpul lucrurile au luat o amploare neprevazuta de nimeni. Dezbatarile au inceput sa se poarta la nivel national si international, in cautarea unui sens unic.

Cei originali aveau propriile propuneri, restul propuneri pe care le simpatizau. S-au supus la vot cele mai populare iar opinia castigatoare a fost prezentata filozofului.

-"Maestre", l-au intrebat, "acesta este sensul cuvintelor tale?"

Filozoful a inceput sa rada si le-a marturisit ca totul a fost doar o gluma. Cuvintele sale nu aveau nici un sens, erau doar vorbe in vant, debitate la betie. Simple aberatii.

Nu l-a crezut nimeni. S-au suparat pe el, crezand ca nu vrea sa impartaseasca secretul cu nimeni. L-au ostracizat dupa acest episod, a fost ignorat de public pana cand numele sau a fost uitat de istorie, pomenit doar prin cotloane obscure.

Doar vorbele sale criptice au persistat in timp, iar acum nu le mai stia nimeni nici sensul, nici autorul.