Vicii

Mihai răcise. E posibil să fi fost karma, răzbunarea universului pentru toate dățile în care a râs de oamenii care răceau vara. E posibil să fi fost un banal virus luat de undeva, din mulțume. E mai puțin posibil (dar nu imposibil) să fi fost chiar vreun efect malefic și conspiraționist al vaccinului. Nu știm exact, dar știm că răcise.

Eră băiat mare, cum s-ar spune. Nu îl făceau pe el o simplă durere de oase și de mușchi, ceva febră și frisoane sau banale migrane. Trecuse prin mai rău de atât și știa că vor trece și aceste încercări. În schimb, îl deranja maxim faptul că nasul său curgea mai ceva ca o cișmea stricată. Folosea și arunca la șervețele de zici că era politician scăpat în bugetul public. A plecat, drept urmare, să găsească o farmacie.

A cerut ceva pentru răceală și a primit tradiționalele medicamente bazate pe paracetamol apoi a întrebat-o pe doamna farmacistă dacă avea ceva care să îl ajute cu fluviile care i se scurgeau pe nară.

Doamna l-a privit cu îngândurare, l-a măsurat din ochi câteva secunde bune, apoi i-a întins un spray nazal.

-Atenție mare! i-a zis ea. Să nu luați mai mult de șapte zile. Spray-ul acesta dă dependență.

Mihai i-a confirmat respectuos că se va conforma, a scos cardul să plătească apoi ieși din farmacie în timp ce doamna îi mai urlă o dată din spatele tejghelei.

-Nu mai mult de șapte zile, da? Dă dependență!

Pff... pufni Mihai în sinea lui. Mai că îi venea să se întoarcă în magazin și să îi aducă farmacistei la cunoștință că el nu bea, nu fuma și nu avea vicii de fel. Era absurd să își facă griji pentru un banal spray nazal. Își văzu însă de drum în timp ce cuvintele de avertisment continuau să îi răsune în minte.

Ajuns acasă, căzu pe gânduri. Într-adevăr, nu se atingea nici de alcool, nici de tutun. Era băiat bun, cuminte. Poate prea cuminte. Poate că ar fi trebuit să încerce și el să își trăiască viața și să vadă ce sunt viciile. Poate că răceala fusese un semn de la univers și poate că sprayul nazal era șansa lui să vadă ce sunt plăcerile astea de care se tot agață unii.

Așa că încercă spray-ul nazal (coincidental, îl ajută și cu problemele de mucozitate). Și în ziua următoare. Și în ziua următoare. Și tot așa până când trecură cele șapte zile. Apoi, în dimineața celei de-a opta zi, desfăcu cu înfrigurare spray-ul.

Asta era! Mâinile îi tremurau de emoție... sau poate era dependința? Și era curios, din cale afară de curios să vadă ce urma să se întâmple. Duse aparatul cu grijă la nas, îl potrivi în nară, pufăi cu grijă... și nimic.

Nimic. Absolut nimic!

Mihai era devastat. Astea erau viciile? De asta îl avertizase farmacista? Păi el nu simțea absolut nimic, darămite nevoia de a pufăi spray.

Bleah! Îl aruncă mânios direct în coșul de gunoi apoi, de supărare, se apucă de droguri.